De la stanga la dreapta, pentru posteritate si pentru cunoasterea personajelor: Samz, Madalina, Adina, Irina, Stefan, Raluca, Andrei, aspiranti la statutul de Moldovean. Restu’ grupului era in alte parti. O sa apara later prin poze.

Aeroportul din Baneasa beneficiaza de traficul infernal specific Bucurestiului, trafic care incepe de la fantana Miorita asa ca nu prea poti sa estimezi corect ora la care ajungi la el. Cu toate asta, toti cei 12 “moldoveni” ( ma rog 10 erau doar aspiranti la acest statut) am reusit sa ajungem in timp util pentru imbarcare desi veneam din colturi diferite ale mirificei noastre Capitale.

Hint-uri: in Baneasa dupa controlul pasapoartelor (a-propos la controlul pasapoartelor treceti cu mainile scoase din buzunare ca daca nu va pun aia sa mai treceti inc-odata) intrati ultimii in autobuz (pentru var-miu necunoscator de Baneasa accesul in avion nu se face via tunel ci via autobuz) … nu o sa fie loc in autobuze si o sa stati in usa.
Dupa cei 200 de m pana la avion o sa coborati primii si va puteti alege locul preferat in avion. Pentru Paris (Beauvais nu CDG) va recomand sa stati cat mai aproape de iesire.

Noi, dupa aproximativ 3 ore de zbor fara incidente si dupa ce pilotul a dat cu avionul de pista sa aterizeze, am ramas flexati si-am iesit lejer trecand ultimii de controlul pasapoartelor. Cand am ajuns la autobuz toate cele 4 autobuze alocate zborului plecasera (ma rog ultimul pleca atunci da’ nu voia domnu’ negru in costum sa ne ia si pe noi pe motiv ca n-are locuri si aspirantii la statutul de moldovean n-au insistat sa ne bagam impreuna cu bagajele in cala. Pacat bah! un moldovean adevarat ar fi facut-o fara sa clipeasca. Urmatorul autobuz e peste o ora si 15 minute. Teoretic.

Hint(pt sor-mea): Biletele pentru autobuzul de Paris se iau de langa locul in care se livreaza si bagajele. Am luat dus-intors sa nu ne batem capul la retur. 13 euro per calatorie. Nu scrie nicio data pe el si e valabil pana in 2010.

In primele 5 minute de asteptare mi-am luat prima teapa: 0,5 l apa minerala la numai 1 euro. Irina (vezi mai sus) gasise la acelasi pret la 1,5 litri. Dupa 2 tigari incepusem sa ma plictisesc asa ca am incercat sa aflu (corporate style ashea) care-s asteaptarile si temerele fiecaruia in aceasta excursie. Am primit numa’ raspunsuri dubioase.(nu le retin din pacate … oricum bateau campii)

Cred ca dupa o ora jumatate Stefan a pornit o revolta impreuna cu alti indignati desi eu unul aveam chef de o greva spontana. A obtinut un autobuz care ne-a dus intr-un final in Paris la metrou, metrou care m-a zapacit in asa hal incat am coborat spre o linie cu trolerul in brate am urcat iara sa privim un panou si am coborat. Sorin a fost fericit … avea un troler imens.

Prima senzatie cand am iesit la suprafata in Anvers (nu orasul din Belgia cunoscatorilor de geografie, ci statia de metrou de la Sacré-Cœur) a fost ca-s in Madrid (eh !doar ma laudam c-am fost acolo).

Proprietaru’ apartamentelor inchiriate si platite cu-n avans de 25% de ceva vreme era simpatic doar ca avea chef de vorba. Eu unul nu prea mai aveam. Voiam sa ma cazez si sa pot sa bantui prin oras.
Apartamentu’ era dotat cu toate cele, mare si deasupra unei biserici (apostolica? parca). (revin la ea si la concert in Day #3 – duminica). Am stat cate 3 desi incapeau lejer 5. (aveau paturi suficiente).

Dupa ce-am gasit si-un magazin Champion (painea de la 1 euro -aia dulce. bleah!, apa minerala la 1,5 l – 0,57 euro, branza de la doi euro- branza a devenit super buna dupa ce a stat desfacuta in frigider intr-o seara si mucegaiul a inflorit) in zona am plecat spre turn (denumit in continuare Releul ala). Pe jos si ghidati de Carol. Carol care stia fiecare coltisor din Paris, fiecare magazin, hotel, statie de metrou. Nu crescuse in Paris … ii pusese Stefan ultima harta a Frantei. (Carol e “nobilul” gipies de la Garmin si Stefan e fericitu-i posesor).

Am trecut pe la Moulin Rouge, am gasit o biserica uriasa (sf. Augustin zicea necuvantatorul Carol (pe cuvant ca aia nu stiu / nu au stiut sa construiasca chestii mici), pasajul unde a murit lady Di, un cache si intr-un final Releul. La releu a aparut Sorin si releul s-a luminat si-a inceput sa clipeasca. feeric! Mai ales ca Stefan era plin de lacrimi.

In loc de-o paranteza: puteam pleca cu un iPhone de acolo da’ nu m-am gandit sa-i spun lu’ aia de mi l-a dat sa-i fac poza sa se duca 2 metri mai in spate si sa o iau la fuga. damm! Statutul de moldovean mi-i usor in pericol! :(

Am bantuit prin Trocadero, am refuzat 5 brelocuri la 1 euro de la negrii aia frumosi si-am sters-o pe la 11 spre casa cu promisiunea ca a doua zi ne vedem la ora 9

Super stradutele si cladirile din Paris. parol!

cam asta-i ca m-am plictisit sa incerc sa fiu funny. MlP – Day #2 e mai bogata in evenimente si poze