Pentru posteritate si nostalgici Day # 1 e aici. De la stanga la dreapta, pentru cunoasterea personajelor: Sorin, fabuloasa mea persoana, Bogdan (ala zarghitu’ din postu’ anterior) si Dana.

23 mai, ora 9 dimineata dupa o noapte in care am dormit neintors … eram in bucatarie si ma pregateam sa mananc cand s-a trezit Sorin sa-mi spuna ca ne vedem intr-o ora la Charles de Gaulle. L-am ignorat si-am asteptat cafeaua. :))
Intr-un final, dupa ceva vreme am reusit sa ne adunam toti (cei care locuia in zona) in apropierea statiei de metrou. Cat timp ne asteptam s-a trezit un moshuletz sa ne explice ce putem vizita p’acolo. Nu-l intrebase nimeni dar probabil i-a placut lui de noi … sau francezi nu-s un popor arogant si eu am trait intr-o regretabila eroare :p
Prima oprire: Arcul de Triumf. Stefan a decretat ca-i ceva mai mare decat cel din Romania. Si uite asa am studiat inc-o data hiperbola. Era muuuuuuuuult mai mare … si aproximativ la fel de neinteresant. Intre timp telefonul meu receptiona mesaje de la Bogdan. Am inconjurat Arcu’, l-am pozat din mai multe parti, (Stefan si Irina parca au gasit si-un cache), ne-am salutat cu Sorin, cu (la) Defenseu’ – cu apostrof pe primul e (cu asta nu ne-am salutat … asa se scrie). (traiasca zoom-ul lu’ Spot -Canonul meu S3 – ca am putut sa-l vad) si dupa ceva vreme am pornit pe Champs-Elysees (tot cu dracia d’aia de accent pe primul e :D). Urat bulevard (pastrand proportiile evident ca nu poti sa-i compari gradul de uratenie cu cel mai minununat bulevard din Micul Paris). N-avea nimic special in afara de un magazin FNAC (la numarul 74 … cum cobori spre Obelisc pe stanga) de unde se puteau ridica biletele cumparate online pentru Disney si Museum Pass (informeaza-te aici sor-mea sa vezi la ce-i buna si dracia asta).

Pana-n Obelisc (“Obeliscul Luxor, un monolit din granit roz a fost daruit Frantei in anul 1829 de viceregele Egiptului, Mehemet Ali si a inlocuit ghilotina din Place de la Concorde.” – vorba vine daruit. Au ciordit francezii astia tot ce-au putut de la altii) a inceput sa ploua da’ lejer asa cat sa racoreasca atmosfera. Intre timp unii si-au lasat banii la un magazin de parfumuri (Sephora parca), altele s-au machiat pe acolo si Bogdan dadea mesaje non stop propunand locuri de intalnire pentru construirea de viitoare Spirale. Am jonctionat intr-un final in zona si mi-au fumat tigarile in gradinile Tuileries. Gradinile-s de vazut pentru forma patratoasa a copacilor. Perfectionisti francezii astia. Si mai sunt de vazut pentru ca se interpun intre Obelisc si Luvru. Vrei, nu vrei pana la urma nu scapi fara sa le vezi. Pana sa se termine gradinile si sa incepa Luvrul se poate bea o cafea la o terasa pe stanga. (Laur ia-ti si undita … imediat dupa gradini e un bazin plin de peste. Gratarul il poti face pe gazonul pregatit pentru aceasta activitate. Noi am fi facut da’ n-aveam undita). La respectivele terase scumiera nu a fost descoperita. Chelnerul sugereaza sa scumezi “la parter”. Intre timp si de ceva vreme Bogdan descoperise ca stie franceza da’ era usor nedumerit de ce toti ii raspund in engleza desi el intreaba in franceza. Mai descoperise ca are si voce si ne canta tot felul de chestii. Nici acum nu inteleg de ce se uitau aia din jur ciudat la noi. Tot pana-n Luvru s-a spart si grupul: Sorin si Ana au plecat sa doarma (ma rog ei spuneau ca pleaca sa se schimbe), Stefan si Irina dupa un cache, Raluca si Andrei probabil cu ei. N-am vizitat Luvrul … o sa o fac la batranete … am trecut prin el … slow motion si am cotit-o spre podul Artelor unde lumea canta si picta … pe bani.

Legenda: convinsa de talentului gentelmanului si boemului indian (probabil)  Samz a acceptat sa-i pozeze pentru o caricatura … deh ii surprinsese f bine pe doi pana sa-i macelareasca ei portretu’. Dupa spusele Danei zona merita vizitata seara … oamenii se distreaza, beau si se drogheaza (cu droguri usoare si DA! I support EBA) simtindu-se bine. Intr-un final am ajuns si la Notre Dame (sor-mea inc-o bere pentru un nou hint: iesi din Luvru, faci dreapta, treci podul Artelor si dupa aia o tii tot inainte. O sa ajungi la beserica salvata de Hugo). Foarte faina! Vitraliile-s cool, orga se aude super, lumanarile is doar 2 € ( e drept scrie mic langa ele ca dai doar daca vrei si cat vrei) sau 5 €, cristalele Swarovski is pana-n 1500 € (doi sfinti piosati … very cool), intrarea e free si coada merge foarte repede. Pana sa apucam sa urcam in turn a trecut ora inchiderii asa ca dupa ce-am tinut un mic sfat si dupa ce Bogdan le-a stricat la doi poza plasandu-se in spatele lor cand se autopozau am plecat spre Panthéon (e -ul deja are dracia aia de accent pus, observati? … l-am gasit pe google) sa vedem pendulul dar am bifat doar o biserica inchisa si-un sandvis pe drum. (hint: daca cumparati ceva de mancare platiti inainte si ulterior asezati-va la masa sa savurati. daca platiti dupa va taxeaza extra). Panthéon e vis- a vis de facultatea de Drept si cum stai cu fata la Notre Dame in drepata (cam 1 km … Garp – nobilul meu gipies – stie sa ajunga ).

Deoarce era a doua biserica bifata intr-o singura zi am plecat mai departe spre Jardin du Luxembourg (cum stai cu fata la Panthéon chiar in spatele tau 700 de metri). In gradini si oarecum din intamplare am jonctionat cu semi-moldovenii (deja) care ne-au parasi la Luvru (pentru respectarea adevarului istoric tin sa spun ca Sorin inca dormea acasa) si am privit la vapoarele de pe helesteul improvizat (au si aici pesti Laur) – vapoarele erau niste dracii pe care copii le impingeau cu un bat in apa …le urmareau pana ajungeau la mal si le impingeau iar. (freak nation totusi)

Dupa ce-am fumat inca jumate de pachet (Bogdan esti dator cu 1 pachet … si-am pariat ca pierde Dinamo – si cu o sticla de vin) am plecat spre Tour Montparnasse incercand sa schimbam punctul de vedere. (hintu: cum te uiti la palat iesi in stanga si dupa aia te descurci ca are 210 m inaltime bestia). Am si cronometat (sufar de sindromul Toma Necredinciosul putin) sa vad daca se confirma ce stiam din Romania – 59 de etaje in 39 de secunde: exactitate nemteasca parol. + cei 10 euro si ceva centi pentru urcat. Daca sunteti in zona si aveti hobby-uri ciudate si timpi morti (recomand vizitarea turnului al 9:30 seara sa prindeti si lumina si intuneric) puteti varsa o floare si pune o lacrima la mormintele lui Cioran, Brancusi, Ionesco, Baudelaire, Guy de Maupassant, J. P. Sartre, Simone de Beauvoir, Tristan Tzara din cimitirul cu acelasi nume (acelasi ca si turnul). Noi n-am facut-o! :D Panorama-i super … e unul din lucrurile care m-au facut sa ma indragostesc … de Paris. (si-nca un hint: exista si terasa nu doar geamurile alea multe).

Pe la 11 cred ca-m coborat din Turn … si-am pornit spre Luvru sa beam vin da’ am ajuns (dupa o statie de metrou cu o banda rulanta interminabila) la Sacre Coeur si-am baut pe treptele ei (dupa ce-am urcat cele 225 de trepte pana acolo) o sticla de vin cumparata din Champion cu o zi inainte. Am socializat cu David. Cum care David? David de la Sharl di Gol, un negru de lucreaza la aeroport si care spunea, cand a auzit ca suntem romani, ca, din cunostintele lui, romanii sunt aia care merg cu copii in brate si cer bani. David voia nevasta din Romania si aproape facuse o pasiune pentru Madalina. Pe la doua dupa ce moldoveanu’ de Bogdan ne-a terminat mancarea ne-am si culcat pregatindu-ne de Day # 3 – Château de Versailles.  Poze de la Sacre Couer pun in alta zi.

PS: daca-s greseli sa ma ierte cititorii somnambuli da’ le corectez maine. later edit: am tot corectat si-am mai pus trei poze facute de Stefan.