Pentru posteritate si nostalgici Day # 2 e aici.

legenda: moldovean stabilit pe la 1700 la Versailles.

Ziua a treia a inceput cu Bogdan terminandu-ne mancarea (bunatate de branza) si cu-n concert sustinut in biserica Apostolica de la parter. Cantau ABBA style ceva cu versuri de genul “Le chance perdu” (sor-mea scade o bere daca n-am scris corect si treci peste – sau citeste La chance). Mie mi se pareau ok desi nu cred ca ar fi acceptat sa venim in mijlocul lor si sa incepem sa dansam.

La metrou am primit o lectie de parcurgere a drumului cel mai scurt intr-un graf. Noi gasisem o extindere non-triviala dar tanti care vindea biletele ni l-a incercuit pe cel mai scurt. Nu stiu daca a folosit algoritmi sau a lucrat pe post de comis-voiajor inainte de a vinde bilete da’ oricum nu e relevant.

Hint: sor-mea ceri bilet pt Versailles si iti iei dus-intors ca e mai simplu asa.

In RER a inceput panicatu’ de Sorin sa se laude ca el statea deja la coada (via SMS). Intr-un acces de bunatate chiar s-a oferit sa ne cumpere bilete desi noi nu eram decisi sa vizitam palatul. Voiam, in prima faza, sa vedem gradinile dar dupa lungi dezbateri (cam 7 minute) am decis sa intram si-n castel (nu-s hotarat cum sa-i spun inca: palat sau castel). Pentru cei sub 26 de ani si presa intrarea e liberea. Trebuie doar sa te prezinti cu tupeu la intrare ignorand coada la bilete, coada care eram usor imensa.

La intrare l-am pierdut pe Bogdan si-am stat la o minicoada pentru audio-guide-uri. In prima faza n-aveam chef de casti in urechi da’ acum chiar pot afirma ca au meritat. Nu cred ca avea haz sa-l fi vizitat fara explicatii.

Mi-am revazut vechile apartamente (le zic vechile apartamente pentru ca banuiesc ca am locuit pe acolo intr-o viata anterioara da’ shht sa n-auda astia cu programul Prima Casa ca am avut imobiliare in zone rezidentiale).

Intrarea-îi de un galben fff cool (daca te pui in pielea lui Louis la 1638+, care se refugia in zona cand Parisul era imputit si plin de boli – banuiesc) care l-ar face pe Teoctist sa se ingalbeneasca de invidie daca are vedea-o. (explicatie pentru crustacei: kitsch -ul de acolo e mai mare decat cel din bisericile noastre ortodoxe. deci se poate!).

O imagine face cat 1000 de cuvinte asa ca studiati voi cele 12000 de cuvinte. Spor la lecturat

N-am vizitat gradinile (erau + 8 euro). Era exagerat de cald si nu pareau sa aiba pic de umbra. Au intrat restul si s-au plimbat cu masina. Astept impresii de la Raluca.

Pe la 4 fara am luat trenul inapoi (primul tren care pleca, fara sa ne uitam unde naiba ajunge – am avut noroc si era cel care trebuia) dar inainte de asta am mancat ceva dubios pe la niste cafenele si-am analizat piata imobiliara a Versaille-ului (comparabil cu Bucurestiul, poate ceva mai ieftin).

De pe la 4 la 5 am zacut intr-un parc pe-o banca (eu cu Madalina si Samz. Restu’ se imprastiasera). Madalina a adormit, eu am studiat 12 domnisoare care se antrenau pentru campionatu’ mondial de majorete si Samz a marait. Asta retin eu da’ s-ar putea sa ma insel.

Pe la 5 cu-n ultim efort am plecat spre Domul Invalizilor sa ne holbam la cupola-i de aur. Am reusit sa studiem ceva tunuri, sa aflam ca mormantul lui Napoleon se viziteaza doar ziua si sa cautam disperati o buda.
N-am gasit asa ca am luat-o spre turn cu scopul declarat de a gasi un wireless si-a citi articolele elogioase la adresa Craiovei (un fleac! doar zdrobisera Rapidul cu 3-0). Cred ca pe la 8 eram acasa si pe la 9 urcam (lesinati) treptele spre Sacré Coeur. Am studiat panaorama din zona ( f. tare si aia), artistii care faceau portrete si viata boema din Montmartre.

Montmartre -ul seara e preferatul meu in Paris. Nu prea reusesc sa descriu atmosfera asa ca prefer sa ma abtin. N-aveam nici aparatul foto cu mine asa ca ….
Urmeza Day #4 – Moldoveni la Disney. Sper sa reusesc sa tastez week-endu’ asta.