Pentru posteritate si nostalgici Day # 4 e aici.

Ziua 5 a inceput ploios (de fapt Day#4 – se finalizase printr-o ploaie care ne-a udat ca naiba in drumul nostru de la Sacre Coeur catre casa ) si destul de tarziu … pe la ora 11. Eram obositi dupa 4 zile de alergat. Din flash-backuri parca-mi amintesc ca a inceput si cu-o cearta. Sa fie! Cert este ca am plecat la drum cu 3 cutii de cola zero, ceva sandvisuri si cu Samz, Stefan, Irina si Madalina (care si-a lasat geaca acasa pe motiv ca e suficient de cald afara).

Ne-am indreptat spre Releu, coborand cu o statie inainte (nu stiu motivul dar banuiesc ca sa poata cauta Stefan si Irina cache-ul din poza de mai jos). Afara ploua dar nu suficient cat sa opreasca niste moldoveni temerari sa exploreze. Am cautat de nebuni o cafenea si-am gasit numai restaurante care se ofereau sa ne dea mancare si nu serveau cafea decat la bar in picioare. Halal!

Intre-un final am gasit niste japonezi pusi pe fapte mari, ceva negri care vindeau brelocuri si-un pietroi. Cat am stat sa cautam pietroiul s-a oprit ploaia numai varful turnului ramanand acoperit de nori negri. Presupun ca sus la 300 de metri e alta clima (probabil Romica Jurca daca prezenta Meteo la ei era platita dublu ca avea mai multe de spus cum e vremea jos, in varful turnului si-n varful antenei). Partea buna a ploii e ca nu existau cozi, partea proasta e ca nu se vizita varful. Am vrut sa intram dar un gentelman negru ne-a cerut sa aruncam cutiile de cola dupa ce ne-a controlat rucsacu.

Hint pt sor-mea: cand ajungi acolo te duci … p@#$ sor-mea cred ca are 3 luni de cand s-a intors de acolo… am exagerat eu scriind telenovela in ritm de melc.

Dadusem bani pe ele si nu m-am indurat sa le arunc asa ca m-am gandit sa le las in tufisuri dar negasind tufisuri decat langa sectia de politie (piciorul Sud cred) m-am conversat, prin semne, cu o doamna politist explicandu-i ca le las in grija cutiile cat ma duc eu in turn. Nu parea sa inteleaga, era suficient de nedumerita dar nici n-a protestat suficient cat sa nu le las.

Am urcat la etajul al doilea, am tremurat admirat peisajul (e fain ca-i mai jos decat celalalt turn in care urcasem si se vedeau detaliile), am facut poze si-am vrut sa luam masa la restaurantul Jules Verne. Uitasem sa castig la loto inainte de a pleca asa ca am renuntat la aceasta intentie.

Dupa ce-am coborat (grabirea coborarii a fost determinata si de faptul ca Madalinei ii era frig) am jonctionat cu moldoveanul de Stefan intr-un centru comercial (Passy pare-mi-se). N-am cumparat nimic dar am cascat gura si-am vrut sa stam pe wirelessul de la Starbuck.

Seara am bantuit iara prin cartierul meu preferat, am mancat la un restaurant de pe acolo si-am cumparat suveniruri. parca!

In loc de final: a doua zi am ajuns ( surprinzator de fapt Bogdan a ajuns primul si Sorin ultimul) la autobuzele care ne duceau spre aeroport, am intalnit ce-a mai retarda fiinta care lucreaza cu publicul – o tipa de la check in care a reusit sa emita bilete pentru 10 persoane cat timp ceilalti au facut 40 probabil, am avut un zbor decent ( cred! ca eu am cam dormit . si nu numai eu: ) si-un individ care a vorbit tot drumul. fuckin’ retard!!!

that’s all folks. daca sunteti cuminti in 4,5 ani va povestesc cum am fost la Dubrovnik si-n Turcia. da’ nu e graba!

si poza finala: