disclaimer: acest post nu se vrea unul coerent. sunt doar franturi pe care ar trebui, dar n-am chef, sa le dezvolt.

In Ciuma lui Camus, la finalul epidemiei, Cottard innebuneste pentru ca ciuma devenise parte integrata a existentei sale. (sor-mea rog confitmare).

Mi-am adus aminte de acest lucru in clipa in care am observat, azi dimineata, pe Magheru o reclama hand made la un sediu loto. Spunea ceva de genul: “cu 10 lei poti scapa de criza financiara” si avea o sageata de intrat in loto.
Vrem, nu vrem, deja ne-am obisnuit cu criza financiara. E parte integrata a vietilor noastre, nu mai este sperietoarea care urmeaza sa vina peste Romania dupa ce-a facut praf capitalismul salbatic de peste ocean. E noua economie.

In Notre Dame de Paris Hugo, in stilul lui propriu si personal, o ia pe aratura capitole intregi. Da’ asta ar fi irelevant daca nu mi-as fi amintit ca la un moment dat afirma: “[...] Artileriile, serpentinele, bombardele, si mai cu seama tiparul, ciuma asta venita din Germania. Nu mai există manuscrise, nu mai există carti ! Tiparul ucide libraria. Vine sfarsitul lumii.”

Suna cunoscut? Semna cu noua dilema:” new media vs. old media” … on-line-ul care omoara presa tiparita. De fapt e doar evolutionism: un sistem este inghitit de altul, o specie ucide pe alta … ( specia noastra ucide toate speciile … inclusiv padurea. numim asta industrie, nu crima.”)

Am luat-o si eu pe aratura (finalul e din Nascuti Asasini, by the way, si nah imi place mie cum suna, nu-i musai sa se potriveasca aici) da’ ce voiam sa spun e ca din inertie tindem sa luptam cu tot ce e nou si-ntr-un final ajungem sa imbratisam acel lucru (intr-un fel sau altul).

si ceva albastru: nu mai organizati evenimente la care invitatii trebuie sa completeze, pe mail sau fax, tone de formualre. folositi Linkedin-ul.