Telefonul e aproape mort. Mi-aduc minte ca e ziua lui Cornel. O sa folosesc ultimile ramasite de baterie sa-l sun. Brusc realizez ca acum nu stiu exact cati ani sustineam lucrarea de licenta. Parca acum sase ani. De verificat. O scurta strafulgerare. Inca-mi amintesc ziua licentei. Nu-s suficient de senil. Peisajul din tren imi straneste amintiri. Nu s-a schimbat nimic fata de anii din facultate si proabil din cauza asta mi se pare placut. M-a strafulgerat si imaginea mea pe holul trenului. Pe caldura spre Bucuresti. Atunci se fuma pe hol.
In fata mea sunt doua fete. Una e relativ ok, roza si cu un pic de burta. Seamana cu cineva dar nu-mi dau seama exact cu cine.
Am gasit priza! Degeaba. Cornel nu raspunde. Fetele si-au abandonat laptopul si au iesit pe hol. Pare nou. Are un sticker cu Celeron si Windows 7. Ascult o lectie de economie de la cateva scaune distanta. E asa idioata ca devine fun sa o asculti. Peisajul continua sa ma fascineze. Probabil din cauza ca nu vad urma de masina.
In stanga sunt alte doua fete. Genul blugi si tricou alb. Nu-s adeptul genului dar macar au sani mari. Pe masa lor zace un Click si inca ceva reviste idioate. Unghii lungi si de un rosu aprins.
O! Am vb cu Cornel cam 12 minute! Umbla dupa acte sa-si faca PFA. Hmm ce coincidente poti descoperi cateodata.
Revin la fete: tipa in roz are cercei mari si ochelari de soare albi. Se uita la ceva cu tipete pe laptop. Are un sutien alb si unghii asortate cu bluza. Cealalta nu-mi place. E blonda, masiva, genul lesbiana-barbat.
19:06 mai am inca 4 ore de stat in tren si jumatate de Catavencu de citit. Inca n-am apucat sa ma plictisesc. Campul devine monoton dar ciudat de verde. Cred ca de fapt am eu in creier prea mult gri. Doua scaune in fata mea un tip se amuza citind Catavencu. Nu inteleg ce e asa amuzant. Eu am citit jumatate de revista si-am reusit sa schitez un zambet. Hai maxim doua!
NB: retardismul propozitiilor e dat de faptul ca scriam in tren pe PDA. Ideea de la care a plecat e sa vad cand reusesc sa-l pun pe net. Doar doua luni!
za story:
9 iulie 2008 – se naste Garp. (tehnic vorbind el s-a nascut ceva mai devreme undeva prin in Taiwan asa ca mai aproape de adevar ar fi sa spun ca si-a luat in primire numele – a fost botezat Garp)
Garp este un PDA Asus My Pal A696, are o orientare in spatiu timp (orientare care-i lipseste cu desavarsire posesorului sau – adica mie) apropiata de perfectiune (perfectiunea hartilor TopMap ca are IGO 8 instalat pe el). E lumea lui vazuta de el. Adica Lumea vazuta de Garp in secolul 21 si-n varianta logaritmica.
Pana la maturizare Garp a fost responsabil de destule idiotenii: drum gresit in Bulgaria, distante afisate aiurea, rute ciudate prin Turcia, bla, bla bla. Dupa un timp am invatat sa-l operez.
za problem:
Acum 2 week-enduri ne pregateam sa ne intoarcem acasa dupa un week-end de ski (simteam nevoia sa ma laud) si incercam sa montez gooseneck -ul pe parbriz. N-am reusit sa duc pana la capat operatia pentru ca i-a venit ideea sa se divizeze. Ceva de genul:
za duf:
Stiind ca inca-i in garantie si fiind constient ca K-Tech a dat faliment am inceput cu e-mailuri catre suportul tehnic global Asus. In 24 de ore am primit si raspuns (salut Shearly Xu!) cu recomandarea sa ma adresez Euro Service Center (RHS dara) si cu rugaminti de feedback.
Dupa vro 4 zile am reusit sa primesc si raspunsul de la ei: “Piesele rupte fizic nu fac obiectul garantiei. Daca ati asigurat aparatul, banii ii veti recupera de la firma de asigurari.”
Cum ar veni mai faceau si mishto de mine. I-am trimis in pizda masii cosul de gunoi (e-mailul) si-am escaladat problema la suportul tehnic Asus (ala global).
Intre timp vine un comunicat frumos: “Incepand cu data de 08.02.2010, puteti sa trimiteti orice produs defect ASUS pe care l-ati achizitionat de la firma KTECH catre departamentul ALINE Garantii pentru schimb sau reparatie, daca el se mai afla in perioada de garantie.” si inca ceva aberatii atasamente fata de valorile Asus si respect fata de clienti.
Le-am scris repejor (ca doar Garp se simtea schingiuit) dar raspunsul a fost in mare acelasi: problemele fizice nu se rezolva pe garantie. Adica ceva de genul: n-are atestat medical ca-i schizofrenic, nu-l schimbam.
za end: astept raspunsul OPC sa vedem daca am dreptate cu schimbatul sau ba. (acest minunat suport a fost construit pt a fi indoit. Avand in vedere ca s-a rupt de la mijloc si ca cele 30 de mailuri cu viagra ieftina pe care le primesc zilnic nu rezolva problema , eu cred ca dreptatea-i de partea mea.
tigara ramase fumegand in scrumiera in timp ce ea lovea cu brutalitate tastele:
From: Eroina nuvela web2.0
Sent: Wednesday, July 10, 2008 03:52 AM
To: Prieten Apatic
Subject: interminabil
“Am obiceiul sa compar viata cu un interminabil hotel plin de camere, bine separate unele de altele si complet izolate de interminabilele coridoare ale interminabilului hotel care sunt intotdeauna interminabil de goale.
Inainte, aveam o senzatie placuta de interminabile furnicaturi de fiecare data cand gaseam cheia pt o noua camera, sau cand multiplii chiriasi ma invitau in mod mai mult sau mai putin ospitalier inauntru. Traiam in ideea ca fiecare camera e cu grija inchiriata si temeinic ascunsa de bolnava-mi curiozitate. Era o noua victorie clipa in care patrundeam pt prima oara in intimitatea unei camere si ma cuprindea o stare de satisfactie in clipa in care paraseam camera, trezindu-ma invariabil in coridorul acela gol, numai al meu in care nimeni nu-mi deranjeaza placerea de a ma bucura de propria-mi companie.
Acum ma plimb aproape invariabil numai pe coridoare. Majoritatea usilor pe care le vad sunt mai larg sau mai subtil deschise. Defapt sunt atat de multe usile deschise incat pe eventualele usi incuiate nici nu le mai intrezaresc. Nu mai vizitez nici o camera. Nici nu mai stiu daca am fost in toate si nici nu ma intereseaza. Nici macar nu arunc cu coada ochiului cand trec prin dreptul unei usi. Nu mai simt nici o mireazma care sa-mi gadile curiozitatea, dar sunt sigura ca ea CURIOZITATEA-MI nu a murit. Poate a imbatranit inaintea mea, poate e parsiva si vrea sa-mi ofere impresia ca s-a lasat pagubasa cand defapt imi pregateste o mare surpriza, poate ca nici nu a existat .
Hm….dar stai! Acum intrezaresc un mandru simbol falnic in spatele usii asteia. Cred ca … as vrea sa. .. oare e bine sa … la urma urmei nu conteaza daca … EH!!!! dar duca-se toate io am intrat!“
Banuia ca nu o sa intelega nimic dar asta chiar nu conta. In logica ei considera ca l-a anunat ca noua ei jucarie era Angel.
artistul: repede artistul: am nevoie de muza muza: …
***
Durerea de cap de a doua zi o facuse sa-si promita ca nu va mai bea niciodata. A n-a ora! N factorial chiar. Se indrepta spre Net-Cafe sa verifice rezultatele concursului gandind: “posed una bucata boyfriend de milioane de ori mai apatic decat mine, pe jumatate mort si cealalta jumatata sinucigasa“.
Inbox-ul ii anunta un mail de la el.
From: Prieten Apatic
Sent: Wednesday, July 9, 2008 03:52 AM
To: Eroina nuvela web2.0
Subject:
“sa da o stare de spirit, o melodie si o apatie starea de spirit: indefinita melodia: Nora Jones – I’ve Got To See U Again
apatie: clasica provocata si poate promovata de Romania
se cere descoperirea acelui “je ne sais quoi”, pansarea creierului si scrierea unui mail.
“je ne sais quoi” – ar fi o contradictie in termeni daca l-as clasifica?
… as putea incerca: Clasa Pakidermelor cu pene, Subclasa Francofobilor Declarati, Ordinul Molustelor. Pansarea creierului: vata, antiseptic, brici sa-ti razi parul, comprese, un doctor bun Scrierea unui mail: asta e cam complicat
Tentative pe termen scurt: aruncarea in Dambovita Ingrediente: o pereche de slipi, o atitudine demna, o explicatie de dat Impedimente: e odios de murdara … cercul alcoolicilor e unul restrans. more…
O noua dimineata isi varsa lumina spre oras
Ma indrept spre Europa sa-mi iau adidasi
Troleul e plin de cadavre rigide
Indignarea creste in capetele lucide
De ce nu-s in guvern sa merg cu girofar?
Cu transpiratia indecenta curgandu-mi siroaie
macar am gasit
un mod inedit
de a fi fericit
Stau cu capul in maini
…si ma gandesc la vin
si realizez ca-mi cam place!
