Am fost si la Evidenta Persoanei. Acelasi lucru ca la sectia 11 dar macar aici am facut reclamatie. Incredibil ce atitudine au retarzii aia cand le ceri o foaie sa faci o reclamatie … brusc devin toti niste arici zgribuliti. Aproape o ora de munca pierduta, stat peste program dar imi trebuia o chestie de genul asta sa-mi calmez frustrarile cotidiene. Am facut reclamatia si la Primaria Municipiului Bucuresti si la Primaria Sectorului 3. M-am oprit din lipsa de idei. Sa scriu si la asociatia Cutu-Cutu?
Urasc diminutivele! Cine dracu le-a inventat???
In secolul 21 se pare ca superstitiile sunt prohibite. Am realizat acest lucru ieri cand mi-a zis mama: “ai platit rata azi?! nu trebuia sa incepi de luni!” :)
Laur ma sfatuieste sa nu-i dau in judecata si sa ma calmez pentru ca asa se nasc procesomanii. Ma metamorfozez dara … dar nu-i vina mea ca nu mi se permite descalecatul. Caut avocat. Anyone?
Eu, de obicei, cand ajung acasa ma apuc sa-mi numar banii. Zilele astea, de cand cu achizitionarea apartamentului, treaba asta e foarte usoara si nu-mi ia prea mult timp. Oricum nu e relevanta atata vreme cat imi slujeste doar pe post de introducere.
Achizitionarea apartamentului imi permite sa devin bucurestean cu acte in regula. Astept de mult momentul asta ca sa pot sa fac mishto de olteni si moldoveni – pentru crustaceii rataciti pe aici: mi-s ironic.
Vineri m-am documentat si-am produs toate actele necesare pentru schimbarea buletinului: cerere, copie dupa certificatul de nastere, timbre fiscale si aproape copie dupa contractul de vanzare-cumparare. (aproape copie pe motiv ca s-a stricat copiatorul din Cora a domnului care face RCA-uri pe acolo, domn pe care-l rugasem sa ma ajute cu o copie.). Soarta! more…
cateodata ma apuca cheful de scris. de regula in metrou cand, probabil, lipsa de ocupatie ma ajuta sa fac scenarii. ajung acasa si pana sa ma apuc de scris imi trece cheful … cum s-ar zice esuez uitandu-ma la p0rn in loc sa-mi duc planurile pana la capat.
cateodata ma surprind plin de energie … imi propun sa scriu pe twitter, blog, facebook si ma trezesc savurand Nirvana. azi eram pornit sa scriu un post numit Invataturile profetului Mahomed catre fiul sau Ilarie. daca-l vede careva pe aici sa ma anunte si pe mine.
azi aveam cheful de scris … asta e tot ce a iesit.
bonus: acum ca mi-am facut autocritica pionereasca ma duc sa beau un pahar de vin. rosu, sec, extra sec si mult!
Am inceput sa caut pe sfaturi practice pentru alungarea sobolanilor. Imi rezolv problema si, epatic cum nu mi-s, sherez cu voi cele mai interesante postari.
1.Topicul de pe Softpedia se numeste “Pisicile zgarie masina! Ajutoor!” pana aici nu e nimic spectaculos si nici legat de sobolani dar la un moment dat am gasit urmatorul post:
“Eu am avut un pisic (spun am avut, ca l-au otravit nenorocitii), si obisnuia sa stea pe masina mea, se suia pe ea si in garaj, si a chemat si prietenii sa stea cu el pe masina, dar nu am avut nici cea mai mica zgirietura. Dar nu aveau de unde sa sara (din pom, gard), pur si simplu se suia-u si stateau acolo.
Pisic care doarme cu capul pe perna si acoperit cu plapuma: I-am facut ziua de nastere, la un an, si meniu principal a fost peste prajit, ii placea foarte mult.
A avut si invitati, pe sora-sa si maica-sa. Stiu ca este off topic dar mi-am adus aminte de el.”
Cu ilustratii, cu lumanari infipte-n peste! WTF???
Staffi are personalitate. Dar asta o stiati deja de 1 an. Tot Staffi a implinit venerabila varsta de 60.000 de kilometri (deh timpul are cateodata si alte unitati de masura).
Inainte de a-si primi binemeritata revizie a tinut sa-si expuna indecent rotile si cauciucurile roase pana la sarma (prilej pentru mine sa-mi imbogatesc notiunile de mecanica si sa aflu ca geometria-i tot un drac cu directia si ca exista un unghi de incidenta – va explic eu, contra cost, daca intr-adevar va pasioneaza).
Momentul ales a fost destul de prost: afara ploua, eram pe un drum neasfaltat (pe dealul de aluneca de la Dumeni – pt. cunoscatori) si plecam la o nunta (costum, camasa, cravata, nervi, tot tacamul). E drept am luat o groapa ceva mai violent dar nu mi se pare un motiv suficient.
Roata mea de rezerva nu fusese miscata de doi ani de zile. In aroganta-mi, oarecum normala, nu credeam ca o sa fac pana. (se poate ca eu, aceasta mixtura de … toate sa patesc asa ceva? no fuckin’ way). 3 oameni (eu, tata si un saritor cetatean care trecea prin zona) ne-am chinuit aproximativ 1 ora sa scoatem rezerva si sa o schimbam. Mie mi-a revenit una din cele mai importante sarcini: tineam umbrela! Am reusit sa facem si treaba asta si sa ajungem in timp util (pe la 10 jumatate ) la nunta. E drept, intre timp, pusesem si ceva oameni pe drumuri degeaba.
A doua zi am schimbat (nu eu mah(!) – baiatu’ de la service a facut-o) doua caucioace, o bieleta (fyi difera bieleta pt o masina cu servo vs. una fara) si-am refacut si directia (tot baiatul ala). La faruri a iesit perfect! – sau nu avea chef sa mi le regleze?
Doua saptamani mai tarziu si-a primit curea de distributie noua, pompa de apa, placute de frana, ulei de motor, ulei pt cutia de viteze, lichid de frana, de racire si alte dracovenii. Prilej de pioasa golire a contului bancar! Dupa ceva plimbari pt acomodarea placutelor de frana cu discurile uzate am dus-o si la ITP. A picat cu brio pe motiv de repartitor de frana blocat. Amanunte! dar macar am reusit, dupa toata polologhia, sa ajung la explicatia titlului. Am dus-o la mecanic sa-mi schimbe si chestia aia.
Astazi ora 16:00 – suna mecanicul sa ma anunte ca a schimbat ala dar am o pana. ora 17:00 - suna mecanicul sa ma anunte ca mi-a facut pana, mi-a schimbat un semering si ca sobolanii mi-au ros o fisa de la motor si ca mi-a schimbat-o si pe aia.
De atunci ma tot documentez despre aceste dragalase (not!) animale. Se pare ca nu-s singurul cu probleme de astea. La o simpla cautare pe goolge am reusit sa gasesc o gramada de solutii:
se spala motorul si se pune piper,
se pune busuioc,
se stropesc rotile cu amoniac,
se inchide o pisica sub capota,
se pune naftalina prin compartimentul motor,
se foloseste un dispozitiv cu ultrasunete dedicat,
se muta masina 1 km fata de locul initial.
Momentan am dat cu o sticla de apa calda si am pus piper (si-un pliculet de otrava – recunosc, nu ma reclamati la protectia animalelor). Maine urmeaza busuiocul si restul solutiilor. La final cred ca-i dau foc!
Update:05.08.10 – Azi dimineata am deschis capota sa vad daca plicul cu otrava a fost savurat. S-a simtit instant un fabulos miros de piper. Daca auziti de un dement in trafic care tuseste continuu sa spuneti rudelor ca-l cunoasteti. Otrava e tot acolo.
Telefonul e aproape mort. Mi-aduc minte ca e ziua lui Cornel. O sa folosesc ultimile ramasite de baterie sa-l sun. Brusc realizez ca acum nu stiu exact cati ani sustineam lucrarea de licenta. Parca acum sase ani. De verificat. O scurta strafulgerare. Inca-mi amintesc ziua licentei. Nu-s suficient de senil. Peisajul din tren imi straneste amintiri. Nu s-a schimbat nimic fata de anii din facultate si proabil din cauza asta mi se pare placut. M-a strafulgerat si imaginea mea pe holul trenului. Pe caldura spre Bucuresti. Atunci se fuma pe hol.
In fata mea sunt doua fete. Una e relativ ok, roza si cu un pic de burta. Seamana cu cineva dar nu-mi dau seama exact cu cine.
Am gasit priza! Degeaba. Cornel nu raspunde. Fetele si-au abandonat laptopul si au iesit pe hol. Pare nou. Are un sticker cu Celeron si Windows 7. Ascult o lectie de economie de la cateva scaune distanta. E asa idioata ca devine fun sa o asculti. Peisajul continua sa ma fascineze. Probabil din cauza ca nu vad urma de masina.
In stanga sunt alte doua fete. Genul blugi si tricou alb. Nu-s adeptul genului dar macar au sani mari. Pe masa lor zace un Click si inca ceva reviste idioate. Unghii lungi si de un rosu aprins.
Tipa in roz are cercei mari si ochelari de soare albi. Se uita la ceva cu tipete pe laptop. Are un sutien alb si unghii asortate cu bluza. Cealalta nu-mi place. E blonda, masiva, genul lesbiana-barbat.
19:06 mai am inca 4 ore de stat in tren si jumatate de Catavencu de citit. Inca n-am apucat sa ma plictisesc. Campul devine monoton dar ciudat de verde. Cred ca de fapt am eu in creier prea mult gri. Doua scaune in fata mea un tip se amuza citind Catavencu. Nu inteleg ce e asa amuzant. Eu am citit jumatate de revista si-am reusit sa schitez un zambet. Hai maxim doua!
NB: retardismul propozitiilor e dat de faptul ca scriam in tren pe PDA. Ideea de la care a plecat e sa vad cand reusesc sa-l pun pe net. Doar doua luni! :)
za story:
9 iulie 2008 – se naste Garp. (tehnic vorbind el s-a nascut ceva mai devreme undeva prin in Taiwan asa ca mai aproape de adevar ar fi sa spun ca si-a luat in primire numele – a fost botezat Garp)
Garp este un PDA Asus My Pal A696, are o orientare in spatiu timp (orientare care-i lipseste cu desavarsire posesorului sau – adica mie) apropiata de perfectiune (perfectiunea hartilor TopMap ca are IGO 8 instalat pe el). E lumea lui vazuta de el. Adica Lumea vazuta de Garp in secolul 21 si-n varianta logaritmica.
Pana la maturizare Garp a fost responsabil de destule idiotenii: drum gresit in Bulgaria, distante afisate aiurea, rute ciudate prin Turcia, bla, bla bla. Dupa un timp am invatat sa-l operez.
za problem:
Acum 2 week-enduri ne pregateam sa ne intoarcem acasa dupa un week-end de ski (simteam nevoia sa ma laud) si incercam sa montez gooseneck -ul pe parbriz. N-am reusit sa duc pana la capat operatia pentru ca i-a venit ideea sa se divizeze. Ceva de genul:
za duf:
Stiind ca inca-i in garantie si fiind constient ca K-Tech a dat faliment am inceput cu e-mailuri catre suportul tehnic global Asus. In 24 de ore am primit si raspuns (salut Shearly Xu!) cu recomandarea sa ma adresez Euro Service Center (RHS dara) si cu rugaminti de feedback.
Dupa vro 4 zile am reusit sa primesc si raspunsul de la ei: “Piesele rupte fizic nu fac obiectul garantiei. Daca ati asigurat aparatul, banii ii veti recupera de la firma de asigurari.”
Cum ar veni mai faceau si mishto de mine. I-am trimis in pizda ma-sii cosul de gunoi (e-mailul) si-am escaladat problema la suportul tehnic Asus (ala global).
Intre timp vine un comunicat frumos: “Incepand cu data de 08.02.2010, puteti sa trimiteti orice produs defect ASUS pe care l-ati achizitionat de la firma KTECH catre departamentul ALINE Garantii pentru schimb sau reparatie, daca el se mai afla in perioada de garantie.” si inca ceva aberatii atasamente fata de valorile Asus si respect fata de clienti.
Le-am scris repejor (ca doar Garp se simtea schingiuit) dar raspunsul a fost in mare acelasi: problemele fizice nu se rezolva pe garantie. Adica ceva de genul: n-are atestat medical ca-i schizofrenic, nu-l schimbam.
za end: astept raspunsul OPC sa vedem daca am dreptate cu schimbatul sau ba. (acest minunat suport a fost construit pt a fi indoit. Avand in vedere ca s-a rupt de la mijloc si ca cele 30 de mailuri cu viagra ieftina pe care le primesc zilnic nu rezolva problema , eu cred ca dreptatea-i de partea mea.
tigara ramase fumegand in scrumiera in timp ce ea lovea cu brutalitate tastele:
From: Eroina nuvela web2.0
Sent: Wednesday, July 10, 2008 03:52 AM
To: Prieten Apatic
Subject: interminabil
“Am obiceiul sa compar viata cu un interminabil hotel plin de camere, bine separate unele de altele si complet izolate de interminabilele coridoare ale interminabilului hotel care sunt intotdeauna interminabil de goale.
Inainte, aveam o senzatie placuta de interminabile furnicaturi de fiecare data cand gaseam cheia pt o noua camera, sau cand multiplii chiriasi ma invitau in mod mai mult sau mai putin ospitalier inauntru. Traiam in ideea ca fiecare camera e cu grija inchiriata si temeinic ascunsa de bolnava-mi curiozitate. Era o noua victorie clipa in care patrundeam pt prima oara in intimitatea unei camere si ma cuprindea o stare de satisfactie in clipa in care paraseam camera, trezindu-ma invariabil in coridorul acela gol, numai al meu in care nimeni nu-mi deranjeaza placerea de a ma bucura de propria-mi companie.
Acum ma plimb aproape invariabil numai pe coridoare. Majoritatea usilor pe care le vad sunt mai larg sau mai subtil deschise. Defapt sunt atat de multe usile deschise incat pe eventualele usi incuiate nici nu le mai intrezaresc. Nu mai vizitez nici o camera. Nici nu mai stiu daca am fost in toate si nici nu ma intereseaza. Nici macar nu arunc cu coada ochiului cand trec prin dreptul unei usi. Nu mai simt nici o mireazma care sa-mi gadile curiozitatea, dar sunt sigura ca ea CURIOZITATEA-MI nu a murit. Poate a imbatranit inaintea mea, poate e parsiva si vrea sa-mi ofere impresia ca s-a lasat pagubasa cand defapt imi pregateste o mare surpriza, poate ca nici nu a existat .
Hm….dar stai! Acum intrezaresc un mandru simbol falnic in spatele usii asteia. Cred ca … as vrea sa. .. oare e bine sa … la urma urmei nu conteaza daca … EH!!!! dar duca-se toate io am intrat!“
Banuia ca nu o sa intelega nimic dar asta chiar nu conta. In logica ei considera ca l-a anunat ca noua ei jucarie era Angel.
artistul: repede artistul: am nevoie de muza muza: …
***
Durerea de cap de a doua zi o facuse sa-si promita ca nu va mai bea niciodata. A n-a ora! N factorial chiar. Se indrepta spre Net-Cafe sa verifice rezultatele concursului gandind: “posed una bucata boyfriend de milioane de ori mai apatic decat mine, pe jumatate mort si cealalta jumatata sinucigasa“.
Inbox-ul ii anunta un mail de la el.
From: Prieten Apatic
Sent: Wednesday, July 9, 2008 03:52 AM
To: Eroina nuvela web2.0
Subject: :))
“sa da o stare de spirit, o melodie si o apatie starea de spirit: indefinita melodia: Nora Jones – I’ve Got To See U Again
apatie: clasica provocata si poate promovata de Romania
se cere descoperirea acelui “je ne sais quoi”, pansarea creierului si scrierea unui mail.
“je ne sais quoi” – ar fi o contradictie in termeni daca l-as clasifica?
… as putea incerca: Clasa Pakidermelor cu pene, Subclasa Francofobilor Declarati, Ordinul Molustelor. Pansarea creierului: vata, antiseptic, brici sa-ti razi parul, comprese, un doctor bun Scrierea unui mail: asta e cam complicat
Tentative pe termen scurt: aruncarea in Dambovita Ingrediente: o pereche de slipi, o atitudine demna, o explicatie de dat Impedimente: e odios de murdara … cercul alcoolicilor e unul restrans. more…
O noua dimineata isi varsa lumina spre oras
Ma indrept spre Europa sa-mi iau adidasi
Troleul e plin de cadavre rigide
Indignarea creste in capetele lucide
De ce nu-s in guvern sa merg cu girofar?
Cu transpiratia indecenta curgandu-mi siroaie
macar am gasit
un mod inedit
de a fi fericit
Stau cu capul in maini
…si ma gandesc la vin
si realizez ca-mi cam place!
