azi am chef de scris! si de ascultat muzica la maxim :)
… o fi atmosfera de vacata de la job vinovata pentru asta
inspiratie n-am. ca de obicei. pe fundal maraie Maria Tanase. nu-mi place dar trebuie sa-mi astept randul la request-uri.

am gasit un draft. (doua de fapt … dar unul e cam fucked up). de unde si titlul. redau continutul. e pacat de el ca zace de 1 an acolo:

“13 August, 2011 1:06 PM
5 kilometri cu 7 accidente (facute de altii desigur) si cea mai dementa cursa din viata mea. Staffi s-a comportat exemplar. am ajuns la 12:20 in Tulcea si 10 minute am cautat parcare. Noroc ca in Romania programele nu se respecta. La si 37 ajungeam cu limba de un cot la barca. Inca incerc sa ma adun. O sa ma focusez pe peisaj. Sfantule pregateste-te! Venim.”

atata mi-i doar da bantuit un oras necunoscut.
… ca tot am avut permanent feelingul ca toti is in vacanta si eu nu :(

cica-s enervant! :O o fi adevarat?

azi, marți, 13, aș încerca o recapitulare.

pe post de completare la Who’s who?

la doi ani m-am uitat într-o oala cu lapte fierbinte. auzisem eu, probabil, că laptele face bine la ten. țin minte cum am pus mâinile pe marginea oalei, oala transportată de la plită către masă de bunica mea. în rest nu-mi aduc aminte (deh eram prea mic). partea buna e ca n-au ramas semne. partea foarte buna e ca am amintiri de la vârste fragede. partea proasta e că pot certifica că laptele fierbinte e contraindicat la ten.

la cinci ani am mâncat pentru prima dată singur (ce ghinion pe săracii mei parinti … să-și hrănească odrasla atâta vreme. eu daca aș avea așa plod i-aș pune lingura în mână și-s sigur că n-ar muri de foame). nu ma catalogați cu ceva cuvinte urâte. eram copil precoce (la 1 an și 3 luni am bifat prima propoziție) dar încăpățânat. dacă am zis că la 5 ani o sa se întâmple …

clasa 1. făceam bastonașe pe caiet dictando. tema de la școală. urâtă temă. în pauza de bastonașe am ieșit afară să mă joc. m-am întors cu genunchii zdreliți și plângând. în loc de tinerețe fără bătrânețe mama mi-o zis să nu mai plang că mi-a făcut ea cele doua pagini cu bastonașe care-mi lipseau pentru a termina tema. am fost mințit cu brutalitate … de bastonașe n-am scapat.

clasa a 3-a. mi s-au dezlegat șireturile. nu știam să le leg singur și-am plâns. noroc că m-a văzut învățătoarea cu ochii roșii și m-a luat deoparte să vadă ce am.

clasa a 8-a. îmi plăcea de o fată. ei îi plăcea de altul. clasic. asta nu e musai ghinion, e o realitate telenovelistică.

undeva într-o vară de prin liceu: m-a trezit bunicul pe la 5 dimineața ca să mergem la strâns fânul. am stat, pachet de nervi, două ore pe marginea unei ape până s-a uscat roua și după aia am putut începe.

final de facultate: prezentarea licenței mele a fost facută în Power Point-ul din Office Xp. ASE-ul nu avea decât Office 95 pe calculatoare. minunatul meu fond meu albastru a fost eliminat și a rămas scrisul alb pe fond … alb (e drept făceam prezentări urâte atunci). m-am blocat. ulterior, în drum spre Botoșani, într-o stare de dormire- trezire am realizat unde a fost problema.

locul de muncă … ghinionul colegilor mei e că nu mă pot abține de la comentarii răutăcioase

și ginionul suprem: într-o zi de primăvară o …

ghinionul vostru: (nu) va urma.

doar nu credeați că vă spun totul, nu? :p

Pe post de bonus: ghinionul BRD-ului e că e a treia oară când îmi blochează o sumă aiurea! prima dată am trecut peste, a doua oară m-am reclamat cu ei, no da’ acuma m-am săturat!

noroc de Michael că-i empatic:

later update: am crescut prin gazde unde n-aveam televizor si de de plicitseala a trebuit să citesc cărti. atunci credeam că lipsa televiorului e curat ghinion. e necesară o erată.

ma streseaza titlurile. in general. asta de exemplu e o fraza de printr-o carte. problema e ca nu stiu de unde. au trecut ceva luni de cand n-am reusit sa-mi transpun compunerile pe blog. n-am reusit. am incercat sa ma imit pe mine cel care reusea sa scrie cate ceva (macar lunar). cred ca de fapt aia a fost problema. eh imi urmez propriile scopuri si “agenda” in ritmul propriu.

vineri: am plecat de la munca cu o caserola intr-o punga. in Unirii, la metrou, am realizat ca nu mai am punga. am facut eforturi tot week-endul sa-mi amintesc unde am lasat punga. era pe biroul cuiva. take a good picture please! sa ramana posteritatii, ce dracu’!

azi:
am unghiile mari si ma persecuta tastatura.
mi-e inbox-ul plin de spam-uri: pardoseli, reduceri la epilat, re-uri, oferte de mancare, e-lenjerie, visul unei nopti de vara, pneuri, castiga contracte noi cu statul! - astia cred ca vor sa invete
nu stiu daca sa incerc sa fiu funny. parca n-am atata energie. mi-s obosit.
mi-am pus vama veche. se aude intr-o boxa. cealalta e stricata. am incercat sa o desfac da’ m-am oprit inainte de a reusi.
o jumatate de lamaie (poza cu text: suntem diferiti. e despre mine), o rama cu +5 ani fidelitate (trebuie sa printez o poza pe dimensiunile alea si sa o refolosesc), 2 boxe (numai una functioneaza), 6 pixuri, un nescafe, telefon fix (Cisco 7940), Wall-E, R2D2, calendar cu numele meu (narcisist mi-s), 2 cani. verzi, cardul de acces (corporatist): poza biroului meu.
am gasit un e-mail: numarul meu Ming Gua e 1.
alte 3 mailuri is cu diverse horoscoape (aceeasi sursa). sunt un fain! in toate 3. de exemplu: ma inteleg de minune cu animalele, handicapatii, delincventii si spiridusii de casa.
sunt o fiinta reusita! - e dintr-un e-mail. nu e musai despre mine.
sunt ingamfat. mi-au spus-o doi. (doua persoane de fapt. una indirect).
pt un tip inteligent, uneori, sunt insuportabil de sadic. mi-a spus-o cineva. mot-a-mot. in 2006.
din cand in cand dau cu nasul de aer.
sunt mereu in cautarea unei realitati alternative - alt horoscop primit pe mail. wtf!? as putea scrie o carte despre zodii in ritmul asta. cica parfumul meu preferat e Samsara de la Guerlain. aiurea! preferatu-i Dune!
sunt un pardox in sine. – nu stiu exact ce inseamna asta.

eh! azi e despre mine (o fi de la retrogradare alui Pluto!). si mereu e azi. trecutul s-a petrecut deja si nu il poti schimba, iar viitorul nu a venit inca. don’t worry! there is no sugar!

justificare: daca imi propun sa scriu zilnic (orice) am sanse sa scriu ceva. tare, nu?

Am fost si la Evidenta Persoanei. Acelasi lucru ca la sectia 11 dar macar aici am facut reclamatie. Incredibil ce atitudine au retarzii aia cand le ceri o foaie sa faci o reclamatie … brusc devin toti niste arici zgribuliti. Aproape o ora de munca pierduta, stat peste program dar imi trebuia o chestie de genul asta sa-mi calmez frustrarile cotidiene. Am facut reclamatia si la Primaria Municipiului Bucuresti si la Primaria Sectorului 3. M-am oprit din lipsa de idei. Sa scriu si la asociatia Cutu-Cutu?

Urasc diminutivele! Cine dracu le-a inventat???

In secolul 21 se pare ca superstitiile sunt prohibite. Am realizat acest lucru ieri cand mi-a zis mama: “ai platit rata azi?! nu trebuia sa incepi de luni!” :)

Laur ma sfatuieste sa nu-i dau in judecata si sa ma calmez pentru ca asa se nasc procesomanii. Ma metamorfozez dara … dar nu-i vina mea ca nu mi se permite descalecatul. Caut avocat. Anyone?

… pe care o savurez din plin.

cateodata ma apuca cheful de scris. de regula in metrou cand, probabil, lipsa de ocupatie ma ajuta sa fac scenarii. ajung acasa si pana sa ma apuc de scris imi trece cheful … cum s-ar zice esuez uitandu-ma la p0rn in loc sa-mi duc planurile pana la capat.

cateodata ma surprind plin de energie … imi propun sa scriu pe twitter, blog, facebook si ma trezesc savurand Nirvana. azi eram pornit sa scriu un post numit Invataturile profetului Mahomed catre fiul sau Ilarie. daca-l vede careva pe aici sa ma anunte si pe mine.

azi aveam cheful de scris … asta e tot ce a iesit.
bonus: acum ca mi-am facut autocritica pionereasca ma duc sa beau un pahar de vin. rosu, sec, extra sec si mult!