18:12, 12.05.10, in tren spre Suceava.

Telefonul e aproape mort. Mi-aduc minte ca e ziua lui Cornel. O sa folosesc ultimile ramasite de baterie sa-l sun. Brusc realizez ca acum nu stiu exact cati ani sustineam lucrarea de licenta. Parca acum sase ani. De verificat. O scurta strafulgerare. Inca-mi amintesc ziua licentei. Nu-s suficient de senil. Peisajul din tren imi straneste amintiri. Nu s-a schimbat nimic fata de anii din facultate si proabil din cauza asta mi se pare placut. M-a strafulgerat si imaginea mea pe holul trenului. Pe caldura spre Bucuresti. Atunci se fuma pe hol.

In fata mea sunt doua fete. Una e relativ ok, roza si cu un pic de burta. Seamana cu cineva dar nu-mi dau seama exact cu cine.

Am gasit priza! Degeaba. Cornel nu raspunde. Fetele si-au abandonat laptopul si au iesit pe hol. Pare nou. Are un sticker cu Celeron si Windows 7. Ascult o lectie de economie de la cateva scaune distanta. E asa idioata ca devine fun sa o asculti. Peisajul continua sa ma fascineze. Probabil din cauza ca nu vad urma de masina.

In stanga sunt alte doua fete. Genul blugi si tricou alb. Nu-s adeptul genului dar macar au sani mari. Pe masa lor zace un Click si inca ceva reviste idioate. Unghii lungi si de un rosu aprins.

O! Am vb cu Cornel cam 12 minute! Umbla dupa acte sa-si faca PFA. Hmm ce coincidente poti descoperi cateodata.

Revin la fete: tipa in roz are cercei mari si ochelari de soare albi. Se uita la ceva cu tipete pe laptop. Are un sutien alb si unghii asortate cu bluza. Cealalta nu-mi place. E blonda, masiva, genul lesbiana-barbat.

19:06 mai am inca 4 ore de stat in tren si jumatate de Catavencu de citit. Inca n-am apucat sa ma plictisesc. Campul devine monoton dar ciudat de verde. Cred ca de fapt am eu in creier prea mult gri. Doua scaune in fata mea un tip se amuza citind Catavencu. Nu inteleg ce e asa amuzant. Eu am citit jumatate de revista si-am reusit sa schitez un zambet. Hai maxim doua!

NB: retardismul propozitiilor e dat de faptul ca scriam in tren pe PDA. Ideea de la care a plecat e sa vad cand reusesc sa-l pun pe net. Doar doua luni!

Garp este un PDA Asus My Pal A696, are o orientare in spatiu timp (orientare care-i lipseste cu desavarsire posesorului sau – adica mie) apropiata de perfectiune (perfectiunea hartilor TopMap ca are IGO 8 instalat pe el). E lumea lui vazuta de el. Adica Lumea vazuta de Garp in secolul 21 si-n varianta logaritmica.

Pana la maturizare Garp a fost responsabil de destule idiotenii: drum gresit in Bulgaria, distante afisate aiurea, rute ciudate prin Turcia, bla, bla bla. Dupa un timp am invatat sa-l operez.

za problem:
Acum 2 week-enduri ne pregateam sa ne intoarcem acasa dupa un week-end de ski (simteam nevoia sa ma laud) si incercam sa montez gooseneck -ul pe parbriz. N-am reusit sa duc pana la capat operatia pentru ca i-a venit ideea sa se divizeze. Ceva de genul:

za duf:
Stiind ca inca-i in garantie si fiind constient ca K-Tech a dat faliment am inceput cu e-mailuri catre suportul tehnic global Asus. In 24 de ore am primit si raspuns (salut Shearly Xu!) cu recomandarea sa ma adresez Euro Service Center (RHS dara) si cu rugaminti de feedback.
Dupa vro 4 zile am reusit sa primesc si raspunsul de la ei: “Piesele rupte fizic nu fac obiectul garantiei. Daca ati asigurat aparatul, banii ii veti recupera de la firma de asigurari.”
Cum ar veni mai faceau si mishto de mine. I-am trimis in pizda masii cosul de gunoi (e-mailul) si-am escaladat problema la suportul tehnic Asus (ala global).

Intre timp vine un comunicat frumos: “Incepand cu data de 08.02.2010, puteti sa trimiteti orice produs defect ASUS pe care l-ati achizitionat de la firma KTECH catre departamentul ALINE Garantii pentru schimb sau reparatie, daca el se mai afla in perioada de garantie.” si inca ceva aberatii atasamente fata de valorile Asus si respect fata de clienti.
Le-am scris repejor (ca doar Garp se simtea schingiuit) dar raspunsul a fost in mare acelasi: problemele fizice nu se rezolva pe garantie. Adica ceva de genul: n-are atestat medical ca-i schizofrenic, nu-l schimbam.

za end: astept raspunsul OPC sa vedem daca am dreptate cu schimbatul sau ba. (acest minunat suport a fost construit pt a fi indoit. Avand in vedere ca s-a rupt de la mijloc si ca cele 30 de mailuri cu viagra ieftina pe care le primesc zilnic nu rezolva problema , eu cred ca dreptatea-i de partea mea.

revin cu update!

***

muza: Nu-s / “…don’t let that hold you down…”

***

tigara ramase fumegand in scrumiera in timp ce ea lovea cu brutalitate tastele:

From: Eroina nuvela web2.0
Sent: Wednesday, July 10, 2008 03:52 AM
To:  Prieten Apatic
Subject: interminabil

“Am obiceiul sa compar viata cu un interminabil hotel plin de camere, bine separate unele de altele si complet izolate de interminabilele coridoare ale interminabilului hotel care sunt intotdeauna interminabil de goale.
Inainte, aveam o senzatie placuta de interminabile furnicaturi de fiecare data cand gaseam cheia pt o noua camera, sau cand multiplii chiriasi ma invitau in mod mai mult sau mai putin ospitalier inauntru. Traiam in ideea ca fiecare camera e cu grija inchiriata si temeinic ascunsa de bolnava-mi curiozitate. Era o noua victorie clipa in care patrundeam pt prima oara in intimitatea unei camere si ma cuprindea o stare de satisfactie in clipa in care paraseam camera, trezindu-ma invariabil in coridorul acela gol, numai al meu in care nimeni nu-mi deranjeaza placerea de a ma bucura de propria-mi companie.

Acum ma plimb aproape invariabil numai pe coridoare. Majoritatea usilor pe care le vad sunt mai larg sau mai subtil deschise. Defapt sunt atat de multe usile deschise incat pe eventualele usi incuiate nici nu le mai intrezaresc. Nu mai vizitez nici o camera. Nici nu mai stiu daca am fost in toate si nici nu ma intereseaza. Nici macar nu arunc cu coada ochiului cand trec prin dreptul unei usi. Nu mai simt nici o mireazma care sa-mi gadile curiozitatea, dar sunt sigura ca ea CURIOZITATEA-MI nu a murit. Poate a imbatranit inaintea mea, poate e parsiva si vrea sa-mi ofere impresia ca s-a lasat pagubasa cand defapt imi pregateste o mare surpriza, poate ca nici nu a existat .
Hm….dar stai! Acum intrezaresc un mandru simbol falnic in spatele usii asteia. Cred ca … as vrea sa. .. oare e bine sa … la urma urmei nu conteaza daca … EH!!!! dar duca-se toate io am intrat!“

Banuia ca nu o sa intelega nimic dar asta chiar nu conta. In logica ei considera ca l-a anunat ca noua ei jucarie era Angel.

va urma

***

artistul: repede
artistul: am nevoie de muza
muza: …

***

Durerea de cap de a doua zi o facuse sa-si promita ca nu va mai bea niciodata. A n-a ora! N factorial chiar. Se indrepta spre Net-Cafe sa verifice rezultatele concursului gandind: “posed una bucata boyfriend de milioane de ori mai apatic decat mine, pe jumatate mort si cealalta jumatata sinucigasa“.
Inbox-ul ii anunta un mail de la el.

From: Prieten Apatic
Sent: Wednesday, July 9, 2008 03:52 AM
To:  Eroina nuvela web2.0
Subject:

“sa da o stare de spirit, o melodie si o apatie
starea de spirit: indefinita
melodia: Nora Jones – I’ve Got To See U Again

apatie: clasica provocata si poate promovata de Romania

se cere descoperirea acelui “je ne sais quoi”, pansarea creierului si scrierea unui mail.

“je ne sais quoi” – ar fi o contradictie in termeni daca l-as clasifica?

… as putea incerca: Clasa Pakidermelor cu pene, Subclasa Francofobilor Declarati, Ordinul Molustelor.
Pansarea creierului: vata, antiseptic, brici sa-ti razi parul, comprese, un doctor bun
Scrierea unui mail: asta e cam complicat

Tentative pe termen scurt: aruncarea in Dambovita
Ingrediente: o pereche de slipi, o atitudine demna, o explicatie de dat
Impedimente: e odios de murdara … cercul alcoolicilor e unul restrans.

Tentative pe termen mediu: repararea ceasului, vizitare ASE-ului, uitarea cu regret prin Ase, achizitionare program master
Ingrediente: bani de platit reparatia, bani de belet RATB, bermude, tricou, sandale
Impedimente: trezirea la ora 13-14 cand deja e cam tarziu, lipsa hainelor curate, imposibilitatea deplasarii prin caldura asta.

Tentative pe termen lung: ajungerea acasa, plimbarea catelului, baut Alex cu Cola
Ingrediente: tren sau autobuz, lesa serioasa, pahar, gheata
Imedimente: lispa fondurilor, faptul ca al meu catel e cretinoid … nu prea poti sa-l scoti ca sare pe tine, lipsa crasa de Cola!

Tentative pe termen si mai lung: Gasire nevasta isterica. Gasit patron interesat de inteligenta mea debordanta. Dat master prilejuit bucurie parinti.
Ingrediente: pretena cu conac, iesire din apatie, luare de atitudine.
Impedimente: fighting the world … rather impossible.

Hai sa revenim la cele lumesti ca prea mi-am facut de cap … sorry dara m-a binedispus sa-mi lasa mintea sa sburde pe plaiuri de mult uitate!ce mai faci u? de ce nu mai dai nici un semn de viata?”

***

Citea deja a doua oara si tot nu intelegea ce dracu vrea sa spuna? Dupa bilet si e-mailul se pare ca avea un efect imbecil asupre ei. Incepuse sa-si compare viata cu un interminabil hotel plin de camere, bine separate unele de altele si complet izolate de interminabilele coridoare ale interminabilului hotel care sunt intotdeauna interminabil de goale. “Ioi tu fire romantico-pesimista, care-mi sunt, as fugi la mare ieri, cu Angel, nu cu tine, insa blestematia realitatii nu mi-o permite” gandea trangand cu sete dintr-un Lucky Strick fara filtru.
Va urma

O noua dimineata isi varsa lumina spre oras
Ma indrept spre Europa sa-mi iau adidasi
Troleul e plin de cadavre rigide
Indignarea creste in capetele lucide

De ce nu-s in guvern sa merg cu girofar?

Cu transpiratia indecenta curgandu-mi siroaie
macar am gasit
un mod inedit
de a fi fericit
Stau cu capul in maini
…si ma gandesc la vin
si realizez ca-mi cam place!

d’aia nici nu le scriu.

si-un bonus, pentru imbarbatarea inimilor: (asta era un titlu de capitol de prin sienkiewicz … sau dedicatie, naiba mai stie)

sau asta:

Sunt unul din cei 2%. Niciodata n-am bani la mine. Prefer sa platesc cu plasticul. (am vrut sa platesc si la un tuns cu el dar nu stia tanti sa foloseasca terminalul … se putea plati cand era patronul acolo)

2. In ultima perioada e un curent anti-pungi de plastic si pro pungi ecologice. Toata lumea-i indignata si pornita pe pungile de plastic. De ce dom’le? … ca-s utile.

3. Vineri dimineata, undeva pe la 00:25, la o benzinarie de langa Urziceni am facut plinul la masina. Individul de la Petrom a incercat de 5-6 ori sa treaca cardul prin dispozitiv dar se pare ca respectiva masinarie era in toane proaste. L-a tot refuzat asa ca omul, indignat, a apelat la solutia de back-up: a invelit cardul intr-o punga de plastic (d’aia alba cu Petrom) l-a trecut prin dispozitv si mi-a cerut sa introduc PIN-ul. Brusc dispozitivul era in toane bune si n-a mai avut nicio problema cu al meu card.

4. Vineri seara, undeva pe la ora 17, intr-un colt uitat de lume (Dorohoi pentru cunoscatori) am facut iara plinul. Alt Petrom aceasi problema. Dupa ce a trecut cardul de 5 ori (mai incet, mai rapid, mai smuls si din ce in ce mai indignat) tanti de la ghiseu a decretat ca nu functioneaza. I-am recomandat sa-l bage in plastic si sa incerce din nou. A folosit un ambalaj de servetele si minune: cardul a functionat din prima.
“Poate-i card din aciala fals!” a concluzionat, cu intelepciune, madama trezindu-le atentia celor doi grasi politisti care asteptau la coada sa plateasca canistrele pe care le umplusera (astia nu alimenteaza doar in rezervor … fac provizii in canistre si sticle de plastic). I-am aratat buletinul sugerandu-i sa retina numele si-am plecat victorios. Tanti a simtit nevoia sa-mi sugereze sa schimb cardul. Rahat! daca-mi citea blogu stia ca aveam o problema cu BRD-ul si ca incerc sa-i evit cat pot de mult. (oricum cardul avea doua luni).

5. Duminica, pe la 16, pe centura Buzaului alt Petrom aceeasi poveste: cardul a functionat doar trecut prin punga. Dama de la ghiseu stia de punga de plastic si-a folosit-o dupa a doua incercare. Nu stia insa de ce functioneaza asa.

Adunand 3 cu 4 si cu 5 declar ca iubesc pungile de plastic. Fiecare posesor de card ar trebui sa aiba punga lui venita la pachet cu cardul. Valoare adaugata adica …

Si-acu ma macina ashea o dilema: ci-o avut dom’le hardughia cu plasticul meu?

* premiera-i in ghilimele pentru ca filmul e facut de ceva vreme
** azi am avut chef de scris se pare. deja-i al treilea post consecutiv …

muza(10/28/2009 8:26:08 PM): n-a fost vina mea

Acum astepati, cu sufletul la gura, capitolul 265,3 care va tine loc de final. Pe post de bonus si-a primit locul, meritat, in blogroll.

***

artistul: vrei sa fii muza mea?
viitoarea fosta muza: in traducere libera…?
artistul: pt. nuvela. am nevoie de o muza sa-i dea nuvelei directie …

***

Reciti biletul si brusc avu o clara imagine a hazardului care se stergea la cur cu onirismele lui Angel. O minunatie. Parca se uita la un Fellini care, revoltat de decadenta societatii, iti arunca in orice film cadre cu maicute cuminti si gingase tinandu-se de mana si indemnand omenirea sa se iubeasca. Bleah!!!!

Cauta un servetel cu aroma de caise si se apuca sa-i raspunda mormaind: ‘te-n gat de prezenta metafizica si sadica!

“Biletul tau a avut un impact imbecil asupra mea. M-a facut sa ma uit in oglinda. Nu mai facusem de mult asta. Nu pentru ca as fi o persoana neingrijita ci deoarece simteam ca nu am nevoie de un geam ciudat ca sa ma vad, simteam ca ma vad pe mine, aia savuroasa, fara sa-mi arunc privirea asupra oglindirii unui anumi trup, care intamplator e al meu.

Partea imbecila a impactului de acum incepe. In timp ce ma priveam io cu o curiozitate si o vigilenta infantila m-a trasnit o revelatie. Se poate ca EU? acea mixtura de stari si ganduri si sentimente si ideei si instincte si tot ceea ce in poti imagina si poate chiar mai mult decat atat … asadar se poate ca eu sa incap in trupul ala care se uita la mine si nu reuseste sa-mi transmita decat o infima parte din ceea ce eu STIU ca sunt? Imi supraevaluez interiorul in detrimetru exteriorului? Exista o comuniune intre trupul meu si mine care-mi e straina si stapana? Sa nu crezi ca-mi detest trupul. Vai nu! Insa nu cutezam sa ma uit la el cu aceeasi ochi cu care ma uit la mine, ochii aia care-ti raman dupa ce inchizi ploapele si atingi un infinit nivel de intimitate cu propria-ti persoana.”

… isi umplu un pahar cu ceai din cozi de cirese amarui si continua sa umple servetelul:

“Bleah … deja am debitat prea mult si nu-s nici macar beata. Asta e genul ala de ecuatie pt care gasesti rezultatul in cazul in care mintea iti inoata in rauri de vodca. Alfel daca te gandesti (la orice in afara de bani sau sex) esti doar trist. Asa ca sa pastam gandirea ca activitate exclusiv repartizata mintilor bete sau imbatate de diverse alea alea (niciodata nu a incetat sa ma amuza stangacia mea in exprimare).
… si pana la o proxima interanctiune sa nu ne mai uitam in oglinda … decat eventual superficial si asta numai pt a ne ferii de posibilitatea de a iesi in curul gol din casa.

PS. Biserica Scientologica, am vazut pentru o secunda zilele trecute un articol in reader, e in cacat! nu stiu de ce, nici nu ma mira, nu ma pasioneaza. Daca astia au reusit sa-si faca biserica de ce naiba n-am reusi si noi sa pornim o religie? Te-ar interesa?”

Ii strecura biletul pe sub usa, se duse in camera ei si dadu muzica la maxim:

va urma