1.

Q: ce este asta? o balta?
A: lacul lu’ eminescu. offf
Q: e o mlastina?
A: e lacul cu nuferi! … ce ma enervezi

aveti si voi Delta in mijlocul pustietatii? :)

2. “Rata lunara pentru Creditul dvs. de la BCR de xxy.x EUR este scadenta la data de 23-08-2011. daca ati achitat-o deja ignorati acest mesaj.” – asta e hobby -ul BCR. Nu pot sta in calea fericirii lor  (observati cum creditu-i scris cu litere mari?) asa ca le primesc mesajele in fiecare luna si mai mult decat atat ma conformez constiincios.
Azi, 22 august, cu 1 zi inainte de deadline-ul lor am tras o fuga (25 de km mai exact) pana la cea mai apropiata sucursala. Aveam nevoie de 1 euro sa acopar suma si cat asteptam sa-mi vanda operatorul acel euro n-am ce face si-l intreb ce sold mai am. In continuare dialogul e reprodus din memorie.

Operatorul: Adica vreti sa vedeti cati bani mai aveti de platit? Termin operatiunea si ma uit sa vad daca il pot vedea (soldul. nota redactiei si poate era si-un pic de accent moldovinesc))
Eu: Da. Daca nu e prea complicat (am ideea cam cat am sa le dau, numa zecimalele nu le stiu exact)

–pauza, pacaneli, listinguri -

Operatorul: Am o idee! De ce sa va stric concediul spunandu-va cati bani mai datorati? Nu mai bine mergeti la Havarna, mancati un harbuz si va vedeti linistit de concediu?
Eu: … da. buna idee. ”

atata de faina mi s-o parut atitudinea omului. sanatoasa. exact asa cum trebuie sa fie!  de aia bah noi moldovenii o sa cucerim pamantul!!! Doar doua din multitudinea de exemple. As mai putea scrie dar ma asteapta o bere rece.

Havarna = matricea mea spirituala (cred ca s-a uitat in buletin … parca nu-mi vine sa cred ca ma cunostea) si harbuz = pepene verde. pentru necunoscatori.
Off the record: Staffi scoate niste pocnete cand ii virata la maxim si se merge incet cu ea. Accept sfaturi (nu-mi ziceti ca e planetara. lasati-ma sa visez frumos).

* premiera-i in ghilimele pentru ca filmul e facut de ceva vreme
** azi am avut chef de scris se pare. deja-i al treilea post consecutiv …

vorbesc de Staffi. Evident! Aseara trebuia sa ajung la frontiera civilizatiei (pe Oltenitei pentru cunoscatori – si da! doar mi-s rautacios) sa iau un pachet de acasa (recunosc ca inca primesc pachete de acasa. deh obicei vechi).

Staffi a refuzat plimbarea. Am verificat toate sigurantele. + releele (alea din compartimentu motor ) – da var-miu, le-am gasit singur. Am incercat o sincronizare simpla (cam stupid – ca aia se pare ca se aplica la cheile cu un singur buton). Daca stiam care naiba sunt verificam si demaratorul, electromotorul, bendixul. N-am stiut. :)

Dupa ce-am facut toate astea am inchis-o si m-am apucat de citit forumul daciaclub. Recunosc ca am si mancat intre timp. De nervi!

Am citit pe forum ca ar putea fi de la alarma asa ca pe la 11 noapte am iesit, in pantaloni scurti si tricou, si-am inceput sa apas butoanele de la telecomanda alarmei. Pauza. Pur si simplu a refuzat sa ma bage in seama. Poate avea o zi proasta.

Azi dimineata pe forum mi s-a sugerat sa verific daca dupa ce dau cheie se stinge bordul. Am plecat sa fac asta dar n-am reusit pentru ca a pornit. WTF? O fi din cauza ca am si vorbit cu ea? Eu banuiesc in continuare alarma.

Acu-s ingrijorat pentru ca Samz e preocupata de Staffi! Imi sugereaza probleme cu cheia sau apa din benzina. Doamne fereste sa-i intre in cap ca se pricepe si la mecanica!!!

despre fapte si evenimente

Azi dimineata asteptam metroul la Eroilor langa o tipa in fusta. Draguta recunosc!  Dar nu asta m-a marcat. M-a marcat faptul ca asculta la mp3 playeru’ din urechi ceva metal. Nu prea am cunoscut fete, in tinuta corporate care la 8:30 AM sa asculte metal. Daca faceam dracului (da ma stiu ca e post) o pasiune?

In autobuz am admirat ceva sani. Sanii erau in Libertatea nu erau d’aia adevarati. La munca am discutat despre francize KFC si l-am ascultat pe Laurentiu Duta la radio (a-propos povestea cu berea ramane valabila).

Tot pe peronul metroului am ascultat ABBA la acordeon si mi-am simtit ca-n Amelie. Cred ca ies din hibernare … ca vad ca incep sa observ oamenii si lucrurile din jurul meu!

* titlul e adaptat dupa statusul lu’ Andrei (agonie si extazy) care l-a pus pentru ca el are o pasiune paroxistica pentru Stone. titlul n-are nicio legatura cu postul!

pentru pasionati mai multe poze, cu picioarele mele secsi, aici. + ceva muzica de ascultat.

eroina mea asteapta primavara … si eu unul nu am chef azi! dupa un week-end la ski de ce naiba as avea?

Doamna Ducar organizeaza tombole. Dar am timp sa ajung si la asta, nu? Sa o iau de la inceput totusi! Ca poate credeti ca-s haotic.

Inceputul ar fi localizat in timp si spatiu undeva sambata, 10.01.09 la ora 06:30 cand a sunat ceasul. Asta dupa o noapte cand Samz a facut concurs de tusit cu o persoana imaginara. A castigat. Go figure!

Dupa ce l-am agatat pe ciudatul susnumit am purces spre Rasnov. La ski cica. Valea Prahovei libera … chiar prea libera. La un moment dat eu unul ma panicasem: obisnuit cu bunatate de trafic eram asa usor nelinistit ca nu am stat la cozi. Ceva rau urma probabil sa se intample! Pe la 10 eram la Rasnov cazati si intrebati daca vrem cafea sau ceai. Eu unul am vrut. Cafea evident, ca doar sunt fan.

Pe la 12 eram in Poiana la Casa Vinga sa inchiriem schiurile unde am aflat ca lipsa traficului se razbuna: ehipamentul complet de inchiriat era 40 de ron (de la 25 anul trecut), Drumul Rosu era inchis, Sulinarul era plin de smocuri de iarba si noi eram rugati sa skiem in Ruia (platoul de sus).

L-am lasat pe ciudat (Stefan) la stadion sa skieze pana se plictiseste si am plecat cu telegondola catre Cristianul Mare. (dupa ce am dat 140 de ron pe 80 de puncte). Sus era soare. Oricum  noi eram blindati cu toate cele: manusi, ochelari de ski, costume de ski asa ca nu conta prea mult vremea. Cu gheata am facut cunostinta destul de repede pe o portiune in care toata lumea cobora slow motion. Adica se chinuia sa paseasca neindraznind sa skieze. Eu am coborat pe spate … deh eram usor entuziasmat sa probez cat de repede aluneca costumul de ski. Pana jos a fost mai mult 80% chin si 20% ski. Asta ca-s eu generos ca procentul cuvenit chinului cred ca e usor mai mare: iarba, piatra, gheata. Dupa a doua urcare am incercat sa urmam recomandarea omului care ne inchiriase schiurile asa ca am luat teleskiul sus catre varf dupa ce am coborat portiunea relativ buna. Dupa o tura traficul sau mai bine zis lipsa lui s-a razbunat iara: s-a stricat teleskiul. Am plecat dara spre baza partiei pe Drumul Rosu de data asta, partia usoara si usor inchisa. Din motive de pietre si gheata. La prima portiune de gheata (mare!) mi-am testat genunchii. Au trecut testul cu ceva vanatai. Stomacul n-a fost exagerat de fericit. Inertia l-a cam proiectat in fata.

Tanti de la restaurant aduce, daca nu precizezi, doua chifle de om. Chiflele mici si la 0,7 Ron … poate vrei sa le mananci cu mamaliga de la tochitura. Gusturi!

Seara, Stefan(ala ciudatu’), a insistat sa facem cache-ul de la cetatea Rasnov. Partea faina e ca l-a si gasit. (sau l-am … desi nu-s neaparat convins) Voila:

Deh avea frontala! Oricum a fost mishto. As putea deveni fan geocaching.

Restul serii l-am consumat band remmy si jucand vin fier. Sau ceva de genul …

A doua zi am plecat iara spre Poiana. Dna. Ducar zise ca are si-o tombola (asta pe langa cafea) … cine-i extras pe 31 Ianuarie poate sa stea doua nopti si sa plateasca doar una. Sau pot veni 4 si plati doar doi. Samz zice ca o sa castige toata lumea care a participat. O sa vedem. :)

Am stat doar in Ruia si-am coborat pe Sulinar (eu). Dupa prima coborare am deschis GPS-ul. Urmatoarea coborare inregistrase o viteza maxima de 49.6 km la ora si una medie de 12 km. Eram aproape mandru de mine. La ultima coborare am atins maximul din poza de sus: 57.8 km/h! Eram deja peste limita de viteza si mult mai mandru de mine decat aproape mandru. Daca pricepeti. Pentru carcotasi (salut var-miu!):  viteza medie s-a obtinut calculand si urcarile cu teleskiul si statul la coada si timpul pierdut sa-mi intre degetul mic in manusa. Am facut si-un cache in Brasov, si-am mancat la KFC descoperind ca Stefan nu se uita la fotbal si prefera sa mearga la munte in loc de mare. Un ciudat cum precizam mai sus!!!

Concluzia vis-a-vis de ski si sevicii: jalnic! Teleskiul se strica la 20 de minute, urcatul e obscen de scump, zapada inexistenta, pantalonii de ski se rup daca se agata de pietre. O sa ma duc anul asta probabil doar daca ninge serios. La anul Austria scrie pe mine!

Returul a presupus trafic doar la intrarea in Bucuresti. Am scapat dupa 20 de minute si-am gasit si locul de parcare liber. D’aia mi-i frica mie acum. O sa se razbune si treaba asta saptamna viitoare. Probabil o sa fie o saptamana mizerabila! :(

pe la 22 de ani am inceput sa studiez cum se poate face parasutism in Romania … am aflat ca se poate face gratis pana la 21 de ani – prilej de pioase unghii infipte in gat.

Istoric recent (week-end-ul trecut): teambuilding, brasov (ghimbav mai exact), activitate la alegere: salt cu parasuta in tandem sau plimbare pensionara cu balonul. + atv (ratat oricum)

Saltul:

13 secunde pana se ajunge pe la 200 de km la ora – Staffi e invidioasa

45 de secunde de cadere libera la viteza sus mentionata – timpul totusi se dilata

4000 m – over the rainbow, so high!

5 minute de planat si semipilotat parasuta – mastercard pentru restul

adrenalina cat cuprinde, senzatie imposibil de descris (as putea spune ca e mai tare ca sexul da’ citeste si mama blogul asta cateodata si in plus asta-i deja cliseu).

de evitat! creeaza dependenta …

pentru curajosi: am telefon de contact, stiu preturile, trebuie sa o mai fac neaparat …

pentru posteritate:

si aterizarea filmata cu S3-ul:

First one:

aDob: io maine ma duc sa sar cu parasuta
hetrik: sa folosesti un prezervativ
aDob: de ce?
hetrik: pai stii cum e cu toate parasutele. nu poti avea incredere in nimeni
Second:

raspunsuri la un mass cu un titlu din Cotidianul: <<asta e exemplu de cretinism?cristalizat? Sergiu Nicolaescu: „Am făcut un film în două săptămâni, vă daţi seama?”>>

Mizeria inumana: filmele lu serj ucid tot ce-i mai frumos in mine

Sistaru‘: un film foto!

de fapt eu doar astept sa se rendeze un film si ma plictisesc …

si tinta:

“Visul oricarui sportiv este sa isi reprezinte tara la Jocurile Olimpice. NU este şi visul meu.  E a doua Olimpiada la care particip, prima fiind la matematica in clasa a 5-a cand cu 1,81 m-am clasat printre ultimii.  De atunci nu prea suport Olimpiadele”

Logaritm, tir cu arcul, ridicari la putere si derivari si tinta sa. (pe post de Cupidon)

2. Maraton:

INCREDIBIL! Logaritm aproape a castigat proba de Maraton la Olimpiada de la Postavaru, parcurgand cei 2,6 de km in 2 ore, 26 minute si 44 secunde. Pe primul loc s-a situat telecabina. Competitia a fost dominata de suspiciuni de dopaj.

“Eu am refuzat sa port acumulatori speciali creati de NASA si am functionat, ca pana acum, pe curent alternativ. Restul sunt speculatii”

Telecabina, proprietatea lui George Copos

3. Olarit (cateodata si ca sa ma calmez) si 4. Sanius ( cand nu e interzis)

Alte stiri din  sport: ” FC Barcelona a trimis un fax catre LPF in care precizeaza ca nu se vor inscrie la anul in Liga Campionilor de frica lui Dinamo. Milan, de asemnea, ii roaga sa joace cu rezervele. Se pare ca decizia celor de la Barcelona a fost luata dupa ce un trimis special i-a urmarit la meciul cu Gloria Buzau o echipa salvata de la retrogradare, anul trecut, in ultima etapa.
Patronul rossonerilor, Silvio Berlusconi, recunostea faptul ca studiaza cu ingrijorare jocul lui Dinamo: “In 21 de ani Milan nu a mai rugat niciodata o echipa sa joace cu rezevele dar totul are un inceput.”

Suporterii lui Liverpool au compus un cantec special pentru a marca aproape cele 4 medalii de mai sus: