Subscribe RSS

Partea intai: the trip

“În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.” Aiurea! Delir astral! Nu era niciun imparat, imparateasa sau stiu eu ce alte bazaconii! Era doar un binemeritat concediu … departe de lumea dezlantuita.

“Hey, l’ll paint my blood in blue
Because of you” fredona ea in timp ce-si cladea in troler hainele pe care oricum nu avea de gand sa le poarte. Doar sa le scoata la o plimbare. Oare versurile se refera la Universitatea Craiova? se intreba in timp ce-si imbraca bluza roz cu coate verzi.

***

artistul: te urasc! nu ma ajuti deloc
muza: huuuuuuuuuuuuuuuuuuuuo
artistul: sa o descriu pe ea? sau sa o las cititorului sa o descopere?
muza: descrie-o. e interesant
artistul: nu stiu cum
muza: nasol!
artistul: am imbracat-o doar in bluza roz cu coate verzi; dar in rest?
muza: cum sa nu stii sa descrii o femeie?
artistul: e grasa? slaba? cu nasul mare?
muza: descrie o femeie care iti place tie
artistul: pot pune o poza? cu tine of course
muza: nu.

***

1000 de kilometri, suspina ea! oare ce-mi rezerva viitorul?

Oamenii din jurul meu sunt atat de tacuti incat nu mai aud nimic in rest”, isi zise in gand, in timp ce se chinuia sa urce trolerul in tren. “Poate si putina intelegere si confort … deja cer prea mult. Cum ar fi fost daca m-as fi nascut in alt timp si in alt spatiu?! Cum ar fi fost daca nu m-as fi nascut deloc? Ce o sa fac cand o sa realizez ca toti masculii buni sunt deja luati?”

***

muza: si vrei s-o faci mai dilematica de atat?
artistul: ah nu! e suficient
muza: asa ziceam si eu

***

“Tamara, crede-mi sfantul tel
Ca-n dragoste precum si-n ura
Eu sunt statornic, eu nu-nsel!” incepu sa-i urle in ureche un individ din compartiment care o studia de ceva vreme.

“Ce nesimtit! pe mine nici macar nu ma cheama Tamara!” apuca sa gandesca inainte de a adormi.

Bucurestiul o intampina murdar si zgomotos! Reusi sa prinda un scaun in metrou dar il ceda peste cateva secunde unei babe si sacosei ei. Asculta conversatia babei cu vecina ei. O amuza si totodata o intriga cum pot unii oameni sa inceapa in cateva secunde sa se destainuie unui necunoscut. Initial vorbeau de buna purtare (tribut scaunului cedat) dar ajunsesera repede la bolile fiecareia.

***

artistul: o cazam pe domisoara sau o trimitem la aeroport?
muza: o cazam, sa se relaxeze si ea un pic inainte sa plece la drum.
artistul: cum o trimit? cu avionul sau cu masina cu cativa prieteni?
muza: singura sa fie, sa poata sa-si puna ordine in ganduri

***

Sentimentul ridicolului o cuprinse inca din prima clipa in care ajunse la hotel. Isi aruncase hainele in dulap si se indrepta spre restaurantul hotelului pentru un binemeritat pahar cu vin. La vederea afisului din hol dilema “perceptia e o relatie sau nu?” puse complet stapanire pe gandurile ei

Bineinteles

***

muza: wow, iar o ineci intr-o lume plina de dileme
muza: ziceam ca o lasi sa-si puna ordine in ganduri
muza: nu ca o ametesti mai rau
artistul: pai e mai ganditoare asa zilele astea. o sa o las … dupa ce incepe sa bea un vin
muza: nu bea alcool. nici macar nu o cunosti
artistul: cum sa nu bea alcool?
muza: nu bea alcool, poate mai fumeaza din cand in cand
artistul: nu pot respecta o femeie care nu bea alcool
muza: te reneg. e o femeie fina, delicata, nu bea alcool
artistul: ma mai gandesc la aspectul asta

***

Tipul de langa ea o studia intens. Avea cioc si o minunata chelie. Abia is muiase buzele in vin cand individul o aborda:

“- Este cred a zecea oara cand incerc sa formulez o fraza coerenta, interesanta si mai ales fara subintelesuri. Vreau pur si simplu sa te salut.”

Intre timp Rapidul incasa goluri pe ecranul televizorului.

” Am vocatie de victima? Sunt satula sa vad tampiti in fata mea, sa vad cum idealurile pe care le aveam candva si pe care altii le vad realizandu-se la mine… de fapt nici nu au inceput sa se contureze …” gandi dar ceea ce spuse era complet diferit :

“-Hai sa dansam! Nu pot sa ascult Patsy fara sa-mi vina sa dansez.”

Dinamo incasau si ei … ca de obicei, dar netelevizat.

***
artistul: muza mea e inabordabila tunait?
muza:
artistul: nu ma ajuti.
muza staus is now: cea mai proasta zi din anul asta, dnd.
muza: uff. scuze. am avut multe pe cap
muza: am picat exam azi
muza: nu-s intr-o forma prea buna
***

artistul: cum continua nuvela?
muza: nu tu ar trebui sa stii asta?
artistul: pai nu tu esti muza?
muza: io sunt. sunt aici sa te inspir. tu creezi
artistul: bine. o sa continui cu povesti despre alcool … ca nu ma lasi sa o las sa faca sex
muza: nu bea. de cate ori trebuie sa-ti mai spun?
artistul: am priceput! un sport fuck macar poate?
muza: nu

***

Ajunse in camera constientizand ca totul se invarte. De obicei statea departe de bautura dar acum exagerase putin. Deh concediul!

Individul incercase sa o duca la el in camera dar il muscase de limba expediindu-l la locul lui. Totusi gustul lui ii ramasese intiparit in pe creier. Regreta, consolandu-se cu ideea ca in cele din urma va gasi un mascul acceptabil pentru restul concediului. Visa o aventura demna de condeiul Sandrei Brown (sau macar Coelho).

Unul din efectele alcoolului era ca o facea sa-si doreasca sa fie ceva mai plina de energie. Sa le faca pe toate in loc sa stea ca o leguma! Un altul ca devenea vorbareata, brusc avea tone de vorbe si situatii de insirat. Voia sa evadeze, sa viseze cabaline colorate zburand sau macar sa fiu purtata intr-un asemenea vis!

Totul se invartea in jurul ei cu o rapiditate extraordinara. Depasise stadiul de spectator devenind un actor intr-un carusel de ganduri. “De parca n-as putea decarta si fara melodiile Laurei Stoica”, marai in timp ce deschidea geamul.”

taxi- inghesuiala – aeroport – asteptat – coada la check in- raita prin duty free – idioti stresati la imbarcare – prioritate unei gravide- bizoni care se grabeau sa ocupe un loc la geam – stewardese care sigur au facut un sport de performata la viata lor (n.a. astea numa-n filme-s sexy parol!)- decolare usoara – vilele din baneasa – plafon de nori – 796 km la ora -plictiseala – plictiseala -plictiseala – verificat pliante cu parfumuri – mancare (n.a bleah spanac cu oua) – admirat nori – admirat petice – pregateli de aterizare- cretinoizi care se grabeau sa se inghesuie – vamesi impertinenti – bagaje care intarzie – babe care verificau fiecare troler – clima mediteraneana – oameni brusc ospitalierei – autobuz – receptie – verficare vocuher – hotel – un pranz servit in graba – marea – Sangria!

***

muza appears to be offline and will receive your messages after signing in.

artistul: …

***

***

artistul: pot sa o duc in Turcia in loc de Spania?
muza: du-o in Franta
artistul: sangria in Franta? ce naiba sa faca in Franta? sa-l introduc pe individ?
muza: da, cred ca e momentul

***

“Spania asta-i mai scumpa decat un gigolo de lux! I’m just looking I’m not buying … ca nu te poti atinge! Noroc ca-mi place agitatia, imi place sa vad mereu ceva nou, sa cunosc oameni noi, imi plac atat de multe lucruri la care am renuntat si de care mi-e atat de dor.” Message Delivered anunta vibrator si parca triumfand telefonul. Deh il trecuse pe silent. Ii promisese Anei rapoarte zilnice si momentan se tinea de cuvant … spera totusi ca-n curand o sa-i prezinte si Masculul.

Baiatul cu matura o privea lung, aruncand ochiade baiatului cu furtunul … Nu era hotarata caruia sa-i acorde ceva mai multa atentie. Nici unul nu-i dadea senzatia de alfa-male, nici unul nu i se parea respingator.

” O viata si-o vacanta in dileme! Sunt doar introvertiti sau nu vor sa cunoasca necomunicarea? Oh! am nevoie sa-mi susure in urechea-mi conectata delicioase panseuri, sa ma faca sa cred ca-s unica part-asa a gandurilor lor.

Baiatul cu pizza trecuse la atac (n.a. pentru a nu confuza cititorul (salut sor-mea!) o sa ma limitez la romana si semne nu-i ofer pizza in spaniola). Prin semne ii intindea o felie de pizza cu ketchup dispus in forma de inima.

“- Quieres comer pizza?” (n.a. m-a informat muza, cunoscatoare de spaniola sau fan de telenovea, cum se zice … )

***

artistul: cum naiba introduc melodia de pe iutub care e le vent nous portera dupa intrebarea cu pizza din spaniola?
muza: nu stiu. nu tu ar trebui sa stii asta?
artistul nu stiu :( da’ e nuvela web2.0 si tre sa aiba si iutub

***

<

***

artistul: esti? ce parere ai daca-mi duc eroina la un net-cafe sa-si citeasca mailurile?
artistul: iar lipsesti? :( o sa o inscriu si la un concurs …
muza: …

***

From: Ana
Sent: Wednesday, July 2, 2008 10:52 AM
To: Eroina nuvela web2.0
Subject: pictura

Iertaciune de intirziere, da am avut munci herculene pe-aici si abia azi mai respir si eu. Ma lupt cu stiintele mintii, ca de obicei, si asta imi maninca tot timpul, respiratia, suflul. As vrea sa stiu ce parere ai tu de taboul asta:

Tabloul Coloana, a lu’ Horia Damian poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta.

Tie cum ti se pare pictura asta? Amuzanta? Interesanta? Banoasa?
Ana

Tipul de langa ea i se parea dragut. Spera sa o abordeze pana ii termina de raspuns Anei.

“From: Eroina nuvela web2.0
Sent: Wednesday, December 10, 2008 15:43 AM
To: Ana
Subject: Re: pictura

mailul asta imi aminteste de Aristotel Costel, fostul meu prieten. El ar fi privit aceasta tablou si-ar fi exclamat pe un ton intrigat: “De unde aceasta viziune fantastica?”

Coordonatele stilistice din acest tablou eu inclin sa cred ca-s si rodul evolutiei lui Damin pe plan spiritual. Artistotel Costel le-ar fi numit viziuni cosmaresti. Dar de asta i-am si dat papucii si-mi fac autocritica pioniereasca ca n-am facut-o mai devreme. Nu-i vorba in acest tablou de noi descoperiri in plan tehnic, viziunea este plasata in profunzime (coloana-i mai in spate sau monitorul asta-i cam defect?) dar este corectata de spriritul artistic.

Gol-plin, lumina-umbra … ce splendoare! Subiectul pare preluat din legendele medievale. Mie-mi place dar cred ca tu mai bine te limiteze la pozele cu turnul din Pisa.

Trebuie sa fug … m-asteapta plaja si Sangria!

Part two: o melodie, o stare de spirit si o apatie

***

artistul: cred ca-i timpul sa-i inchei calatoria, nu?
artistul: sa apara si el in peisaj sa aiba cand sa treca pe langa :)
muza:…
(n.a. e offline de cateva zile. femeile astea …)

***

“Şoc! Tokio Hotel face playback. Comunitatea EMO extrem de revoltata anunta ca va protesta si va raspunde cu aceeasi moneda. Nu vor plange live si vor folosi lame Orbit.”

Era deja satula de stirea aceasta. Toate posturile de radio, Mitivi-urile si restul canalelor de stiri o transmiteau de dimineata din ora in ora.

“Genul si subcultura Emo au devenit ceva greu de definit, din cauza acestui lucru. Ne vom confrunta cu un val de ciocniri intre tineri si politisti, vom provoca pierderi importante magazinelor, bancilor si cladirilor oficiale din marile ora …” inchise brusc televizorul, se arunca in bluza roz cu coate galbene si se indrepta spre barul hotelului. Macar un cocktail avea sanse sa o binedispuna.

Urmarea mofturile unui fum de tigara cand ploverul in romburi al DJ-ului o invita la dans:

“- Shall we dance?
– Sure. What?
(n.a. exemplificari vizuale)
– No, i prefer this.
(n.a. exemplificari vizuale (2))
– Okay, let’s go!”
(n.a. conversatia avea loc in franceza dar eu mi-s francofob :))

aparatul foto incepuse sa inregistreze, inca de cand aparuse tipul la masa ei … ezita o clipa dar decise sa eternizeze momentul:

subcapitol scris de Mizeria Inumana, special guest starring!

Spania are o clima mediteraneana, blanda … ciorapii flausati din geamantan nu aveau niciun sens aici dar cand plecase de la hotel, din greseala, isi luase unul cu ea. Acum il pastra in poseta pentru ca nu vroia sa-l dezperecheze. Era ceva ce-o facea sa tina mult la lucrurile ei, si in special la aceea soseta. Uneori si-l tragea pe mana pana la cot, ca in copilarie…

DJ-ul o privi curios. Ii observase micul secret din poseta si nu pricepea: “O soseta de Sebes, aici, in inima Iberiei!” exclama uimit in propriul subconstient.

Se intoarse la pupitru si incepu sa mixeze din nou dar nu mai era atent la rezultat. Efectele pe care le introducea erau total nepotrivite. Patronul localului se indrepta spre el, ii puse o mana pe umar si-i spuse:

“- Angel, ce e cu tine? Ce s-a intamplat?” Mintea lui Angel se pierdea.

***

artistul: are u there?
muza:
appears to be offline and will receive your messages after signing in.
artistul: nuvela mea prinde iar viata
artistul: :)
artistul: mi-a dat Luci, un prieten, sa citesc un text scris de el care se cheama “
Eu, cel mai bun“, text care ilustreaza cel mai bine ce se inampla in mintea lui Angel
artisul: sa-mi spui ce parere ai de continuare cand apari online
artisul: evident a fost preluat cu stirea si acceptul lui.

***

Minte alui Angel se pierdea. Deschise un notepad si se apuca sa tasteze. Nu-l interesa ce se intampla in jurul sau. Scria si spera sa aiba timp sa printeze textul si sa-l strecoare alaturi de soseta. Demodatul bilet se pare ca inca exista, si mai mult decat atat, conota aceleasi insipide lucruri.

“Eu, cel care ajunge în partea cealaltă spărgând Zidul, nu sunt acelaşi cu Eu care am ajuns în partea cealaltă sărind Zidul. Suntem doi inşi total diferiţi, atat de deosebiţi incât nici nu aş putea spune «suntem», «noi» sau «doi» fără a comite o cumplită nedreptate faţă de lucrurile care ne despart. De altfel eu, cel care vorbesc acum, nici nu ii tolerez la fel pe cei doi. Spre exemplu, nu mă suport deloc pe eu, cel care am spart Zidul. Eu acesta sunt un tip foarte vulgar si violent, fără pic de fineţe, fără maniere, care nu suportă obstacolele de niciun fel, pe când Eu, cel care a menajat zidul si opera constructorilor, nu şi respiraţia spectatorilor, sunt o persoană inteligentă, fină, recunoscatoare si altruistă, care ştie să-i aprecieze pe ceilalţi si să se bucure de aplauze chiar şi atunci când aceştia se transformă intr-un obstacol pentru mine. Eu sunt maleabil nu distrug munca altora şi sunt în stare să ocolesc obstacolele.
E frumoasă povestea asta despre Mine, însă nu e deloc adevărată, îmi şoptesc eu, cel care am doborât zidul şi eu, cel care povestesc, e o minciună sfruntată, placută Mie, celui care sare Ziduri. Trebuie sa recunosc faţă de mine însumi că sar zidul pentru că nu-l pot doborî şi nici nu-l pot ocoli, pentru că e plin de scări uşor de coborât, mai mult, nici măcar nu e un zid, e un gărduleţ prăpădit care, deşi stă să cadă, tot îmi dă de furcă.
Eu care povestesc şi Eu care sar gardul suntem invidioşi pe eu care rupe Zidul ca şi când nu ar exista şi care trece de El fără să se uite in urmă. Il urăsc cu atât mai mult cu cât ştiu că el ştie că am sărit gardul clandestin, negăsind Poarta.”

***

artistul: vrei sa fii muza mea?
viitoarea muza: credeam ca sunt deja ?-)
artistul: muza?:O nu stiam. stiam de drogul personal. dar daca esti deja ajuta-ma sa continui nuvela

***

Se pregatea sa se demacheze dar in locul servetelului demachiant puse mana pe hartia printata si strecurata de Angel in poseta ei. O printase pe o foaie verde-mov dar in penumbra din camera parea galbena. Datorita vinului si oboselii citi de doua ori textul pana sa priceapa ceva.

” Uff ! e chestie prea grea pentru mine analiza asta a lui cind nu pot pricepe o chestie simpla ca de pilda: “what is involved in an idea’s being an idea of something”? Si de ce a folosit hartie galbena? Sunt prea multe variante:

1. exista un galben real, in lume si altul fenomenal (sau calitativ) in minte. al doilea il reprezinta pe primul.
2. nu exista decit galbenul din lume, iar calitativul e o pura reprezentare, fara o alta proprietate (adica nu e intrinsec mintii).
3. galbenul ca atare nu exista decit in minte, e o calitate secundara cauzata de o proprietate fizica reala, o calitate primara.

Eu ce naiba sa cred? Ce vrea sa-mi sugereze? Ca ar putea fi ceva real sau ca totul e in mintea lui?”
Afara incepuse sa ploua si ei ii venea sa o ia la fuga:

Explicatie necesara: muza mea a renuntat la a folosi yahoo messengerul. Sunt in cautari de muza noua dara.

***

artistul: vrei sa fii muza mea?
viitoarea fosta muza: in traducere libera…?
artistul: pt. nuvela. am nevoie de o muza sa-i dea nuvelei directie …

***

Reciti biletul si brusc avu o clara imagine a hazardului care se stergea la cur cu onirismele lui Angel. O minunatie. Parca se uita la un Fellini care, revoltat de decadenta societatii, iti arunca in orice film cadre cu maicute cuminti si gingase tinandu-se de mana si indemnand omenirea sa se iubeasca. Bleah!!!!

Cauta un servetel cu aroma de caise si se apuca sa-i raspunda mormaind: ‘te-n gat de prezenta metafizica si sadica!

“Biletul tau a avut un impact imbecil asupra mea. M-a facut sa ma uit in oglinda. Nu mai facusem de mult asta. Nu pentru ca as fi o persoana neingrijita ci deoarece simteam ca nu am nevoie de un geam ciudat ca sa ma vad, simteam ca ma vad pe mine, aia savuroasa, fara sa-mi arunc privirea asupra oglindirii unui anumi trup, care intamplator e al meu.

Partea imbecila a impactului de acum incepe. In timp ce ma priveam io cu o curiozitate si o vigilenta infantila m-a trasnit o revelatie. Se poate ca EU? acea mixtura de stari si ganduri si sentimente si ideei si instincte si tot ceea ce in poti imagina si poate chiar mai mult decat atat … asadar se poate ca eu sa incap in trupul ala care se uita la mine si nu reuseste sa-mi transmita decat o infima parte din ceea ce eu STIU ca sunt? Imi supraevaluez interiorul in detrimetru exteriorului? Exista o comuniune intre trupul meu si mine care-mi e straina si stapana? Sa nu crezi ca-mi detest trupul. Vai nu! Insa nu cutezam sa ma uit la el cu aceeasi ochi cu care ma uit la mine, ochii aia care-ti raman dupa ce inchizi ploapele si atingi un infinit nivel de intimitate cu propria-ti persoana.”

… isi umplu un pahar cu ceai din cozi de cirese amarui si continua sa umple servetelul:

“Bleah … deja am debitat prea mult si nu-s nici macar beata. Asta e genul ala de ecuatie pt care gasesti rezultatul in cazul in care mintea iti inoata in rauri de vodca. Alfel daca te gandesti (la orice in afara de bani sau sex) esti doar trist. Asa ca sa pastam gandirea ca activitate exclusiv repartizata mintilor bete sau imbatate de diverse alea alea (niciodata nu a incetat sa ma amuza stangacia mea in exprimare).
… si pana la o proxima interanctiune sa nu ne mai uitam in oglinda … decat eventual superficial si asta numai pt a ne ferii de posibilitatea de a iesi in curul gol din casa.

PS. Biserica Scientologica, am vazut pentru o secunda zilele trecute un articol in reader, e in cacat! nu stiu de ce, nici nu ma mira, nu ma pasioneaza. Daca astia au reusit sa-si faca biserica de ce naiba n-am reusi si noi sa pornim o religie? Te-ar interesa?

Ii strecura biletul pe sub usa, se duse in camera ei si dadu muzica la maxim:

***

artistul: repede
artistul: am nevoie de muza
muza: …

***

Durerea de cap de a doua zi o facuse sa-si promita ca nu va mai bea niciodata. A n-a ora! N factorial chiar. Se indrepta spre Net-Cafe sa verifice rezultatele concursului gandind: “posed una bucata boyfriend de milioane de ori mai apatic decat mine, pe jumatate mort si cealalta jumatata sinucigasa“.
Inbox-ul ii anunta un mail de la el.

From: Prieten Apatic
Sent: Wednesday, July 9, 2008 03:52 AM
To: Eroina nuvela web2.0
Subject: :))

“sa da o stare de spirit, o melodie si o apatie
starea de spirit: indefinita
melodia: Nora Jones – I’ve Got To See U Again

apatie: clasica provocata si poate promovata de Romania

se cere descoperirea acelui “je ne sais quoi”, pansarea creierului si scrierea unui mail.

“je ne sais quoi” – ar fi o contradictie in termeni daca l-as clasifica?

… as putea incerca: Clasa Pakidermelor cu pene, Subclasa Francofobilor Declarati, Ordinul Molustelor.
Pansarea creierului: vata, antiseptic, brici sa-ti razi parul, comprese, un doctor bun
Scrierea unui mail: asta e cam complicat

Tentative pe termen scurt: aruncarea in Dambovita
Ingrediente: o pereche de slipi, o atitudine demna, o explicatie de dat
Impedimente: e odios de murdara … cercul alcoolicilor e unul restrans.

Tentative pe termen mediu: repararea ceasului, vizitare ASE-ului, uitarea cu regret prin Ase, achizitionare program master
Ingrediente: bani de platit reparatia, bani de belet RATB, bermude, tricou, sandale
Impedimente: trezirea la ora 13-14 cand deja e cam tarziu, lipsa hainelor curate, imposibilitatea deplasarii prin caldura asta.

Tentative pe termen lung: ajungerea acasa, plimbarea catelului, baut Alex cu Cola
Ingrediente: tren sau autobuz, lesa serioasa, pahar, gheata
Imedimente: lispa fondurilor, faptul ca al meu catel e cretinoid … nu prea poti sa-l scoti ca sare pe tine, lipsa crasa de Cola!

Tentative pe termen si mai lung: Gasire nevasta isterica. Gasit patron interesat de inteligenta mea debordanta. Dat master prilejuit bucurie parinti.
Ingrediente: pretena cu conac, iesire din apatie, luare de atitudine.
Impedimente: fighting the world … rather impossible.

Hai sa revenim la cele lumesti ca prea mi-am facut de cap … sorry dara m-a binedispus sa-mi lasa mintea sa sburde pe plaiuri de mult uitate!ce mai faci u? de ce nu mai dai nici un semn de viata?”

***

Citea deja a doua oara si tot nu intelegea ce dracu vrea sa spuna? Dupa bilet si e-mailul se pare ca avea un efect imbecil asupre ei. Incepuse sa-si compare viata cu un interminabil hotel plin de camere, bine separate unele de altele si complet izolate de interminabilele coridoare ale interminabilului hotel care sunt intotdeauna interminabil de goale. “Ioi tu fire romantico-pesimista, care-mi sunt, as fugi la mare ieri, cu Angel, nu cu tine, insa blestematia realitatii nu mi-o permite” gandea trangand cu sete dintr-un Lucky Strick fara filtru.

***

muza: Nu-s / “…don’t let that hold you down…”

***

tigara ramase fumegand in scrumiera in timp ce ea lovea cu brutalitate tastele:

From: Eroina nuvela web2.0
Sent: Wednesday, July 10, 2008 03:52 AM
To: Prieten Apatic
Subject: interminabil

“Am obiceiul sa compar viata cu un interminabil hotel plin de camere, bine separate unele de altele si complet izolate de interminabilele coridoare ale interminabilului hotel care sunt intotdeauna interminabil de goale.
Inainte, aveam o senzatie placuta de interminabile furnicaturi de fiecare data cand gaseam cheia pt o noua camera, sau cand multiplii chiriasi ma invitau in mod mai mult sau mai putin ospitalier inauntru. Traiam in ideea ca fiecare camera e cu grija inchiriata si temeinic ascunsa de bolnava-mi curiozitate. Era o noua victorie clipa in care patrundeam pt prima oara in intimitatea unei camere si ma cuprindea o stare de satisfactie in clipa in care paraseam camera, trezindu-ma invariabil in coridorul acela gol, numai al meu in care nimeni nu-mi deranjeaza placerea de a ma bucura de propria-mi companie.

Acum ma plimb aproape invariabil numai pe coridoare. Majoritatea usilor pe care le vad sunt mai larg sau mai subtil deschise. Defapt sunt atat de multe usile deschise incat pe eventualele usi incuiate nici nu le mai intrezaresc. Nu mai vizitez nici o camera. Nici nu mai stiu daca am fost in toate si nici nu ma intereseaza. Nici macar nu arunc cu coada ochiului cand trec prin dreptul unei usi. Nu mai simt nici o mireazma care sa-mi gadile curiozitatea, dar sunt sigura ca ea CURIOZITATEA-MI nu a murit. Poate a imbatranit inaintea mea, poate e parsiva si vrea sa-mi ofere impresia ca s-a lasat pagubasa cand defapt imi pregateste o mare surpriza, poate ca nici nu a existat .
Hm….dar stai! Acum intrezaresc un mandru simbol falnic in spatele usii asteia. Cred ca … as vrea sa. .. oare e bine sa … la urma urmei nu conteaza daca … EH!!!! dar duca-se toate io am intrat!

Banuia ca nu o sa intelega nimic dar asta chiar nu conta. In logica ei considera ca l-a anunat ca noua ei jucarie era Angel.

Va urma