Ziua 5 a inceput ploios (de fapt Day#4 – se finalizase printr-o ploaie care ne-a udat ca naiba in drumul nostru de la Sacre Coeur catre casa ) si destul de tarziu … pe la ora 11. Eram obositi dupa 4 zile de alergat. Din flash-backuri parca-mi amintesc ca a inceput si cu-o cearta. Sa fie! Cert este ca am plecat la drum cu 3 cutii de cola zero, ceva sandvisuri si cu Samz, Stefan, Irina si Madalina (care si-a lasat geaca acasa pe motiv ca e suficient de cald afara).

Ne-am indreptat spre Releu, coborand cu o statie inainte (nu stiu motivul dar banuiesc ca sa poata cauta Stefan si Irina cache-ul din poza de mai jos). Afara ploua dar nu suficient cat sa opreasca niste moldoveni temerari sa exploreze. Am cautat de nebuni o cafenea si-am gasit numai restaurante care se ofereau sa ne dea mancare si nu serveau cafea decat la bar in picioare. Halal!

Intre-un final am gasit niste japonezi pusi pe fapte mari, ceva negri care vindeau brelocuri si-un pietroi. Cat am stat sa cautam pietroiul s-a oprit ploaia numai varful turnului ramanand acoperit de nori negri. Presupun ca sus la 300 de metri e alta clima (probabil Romica Jurca daca prezenta Meteo la ei era platita dublu ca avea mai multe de spus cum e vremea jos, in varful turnului si-n varful antenei). Partea buna a ploii e ca nu existau cozi, partea proasta e ca nu se vizita varful. Am vrut sa intram dar un gentelman negru ne-a cerut sa aruncam cutiile de cola dupa ce ne-a controlat rucsacu.

Hint pt sor-mea: cand ajungi acolo te duci … p@#$ sor-mea cred ca are 3 luni de cand s-a intors de acolo… am exagerat eu scriind telenovela in ritm de melc.

Dadusem bani pe ele si nu m-am indurat sa le arunc asa ca m-am gandit sa le las in tufisuri dar negasind tufisuri decat langa sectia de politie (piciorul Sud cred) m-am conversat, prin semne, cu o doamna politist explicandu-i ca le las in grija cutiile cat ma duc eu in turn. Nu parea sa inteleaga, era suficient de nedumerita dar nici n-a protestat suficient cat sa nu le las.

Am urcat la etajul al doilea, am tremurat admirat peisajul (e fain ca-i mai jos decat celalalt turn in care urcasem si se vedeau detaliile), am facut poze si-am vrut sa luam masa la restaurantul Jules Verne. Uitasem sa castig la loto inainte de a pleca asa ca am renuntat la aceasta intentie.

Dupa ce-am coborat (grabirea coborarii a fost determinata si de faptul ca Madalinei ii era frig) am jonctionat cu moldoveanul de Stefan intr-un centru comercial (Passy pare-mi-se). N-am cumparat nimic dar am cascat gura si-am vrut sa stam pe wirelessul de la Starbuck.

Seara am bantuit iara prin cartierul meu preferat, am mancat la un restaurant de pe acolo si-am cumparat suveniruri. parca!

In loc de final: a doua zi am ajuns ( surprinzator de fapt Bogdan a ajuns primul si Sorin ultimul) la autobuzele care ne duceau spre aeroport, am intalnit ce-a mai retarda fiinta care lucreaza cu publicul – o tipa de la check in care a reusit sa emita bilete pentru 10 persoane cat timp ceilalti au facut 40 probabil, am avut un zbor decent ( cred! ca eu am cam dormit . si nu numai eu: ) si-un individ care a vorbit tot drumul. fuckin’ retard!!!

that’s all folks. daca sunteti cuminti in 4,5 ani va povestesc cum am fost la Dubrovnik si-n Turcia. da’ nu e graba!

si poza finala:

legenda: Cocktail exotic moldoveano-olternesc la cersit la Disney

Disney-ul era, conform lui Garp (gipiesu bre), pe la 45 de km de locul unde stateam (superbitatea aia de Montmartre). Am facut cu metroul si RER -ul cam 1 ora si 10 minute. (clasicul hint sor-mea – ceri belet pentru Disney si o sa-ti dea unul valabil pe zonele 1-5).
Cam atata fac in fiecare zi pana la munca (desi pana la munca am numai 8,5 kilometeri. Nu-s schizofrenic doar ca Garp le stie pe toate.
Later edit sub presiunea remuscarilor: ok admit … am si eu o doza de schizofrenie – nu suficienta insa cat sa inteleg relativitatea generalizata).

Am ajuns inaintea lui Sorin (la Disney am fost doar 5) la intrare (deci se poate) si am reusit sa ne zapacim suficient cat sa nu ne dam seama care e parcul care trebuie vizitat. Intr-un final dupa ceva nervi am reusit sa aflam ca noi nu voiam la Studiouri si-am intrat in ala planificat de acasa. (l-am zapacit si pe Sorin intr-un sms da’ asta e a doua parte).

Prima impresie e chiar ok: strazile arata fain (a se vedea pozele urmatoare facute de Sorin. A-propos n-am avut la mine aparatul ca mi-am inchipuit ca toate porcariile o sa fie in genul celor din parcul de distractii din Madrid asa ca l-am lasat acasa).

Am inceput cu Space Mountainu’ care a reusit performanta sa-mi dea o senzatie de lesin (bausem ceva vin cu o seara inainte si fumasem mai mult – explicatie oficiala). Ala e tare. Chiar merita! si printr-o ciudata coincidenta am prins un fastpass si n-am stat la cozi.

Dupa Space Mountain a urmat Star Wars (o zgaltiala destul de lejera), o cearta monstruasa (de s-a sperit Madalina) cu Samz (cu cuvinte obscene. si nu! nu le-am zis eu) in fata la Indiana Jones, zapaceala si zapuseala, trecut pe la Pirati din Caraibe (doar 10 minute coada, oarecum interesant), Big Mountain Thunder (45 min ute la coada!!! bine ca o durat 3 minut jumate macar), plimbat cu vaporul, vizitata Phantom Manor, admirat Parada (draguta. merita) dat in Mad Hatter’s Tea Cups (fff tare cestile astea), Peter Pan (unde am fost dezamagiti … bine macar ca am intrat cu faspassu) si-am incheiat cu Space Mountain. (unde mi s-a facut rau inc-odata – ma rog nu chiar rau doar senzatie de gol in stomac).

La final am joinat cu Sorin si uite asa am beneficiat si noi de ceva poze.

Seara am bantuit in Montmartre (logic) si ne-a prins o ploaie care ne-a udat pana la piele. Overall merita Disney -ul (daca nu mergea la Disney trebuia sa intram dracului intr-un muzeu )

Gata ca mi-s plictisit si-a murit si Michael. Mai am un Day #5 cu vizitarea releului si returul (a-propos expeditia s-a terminat in aceasi zi, si acelasi avion cu Retarzi la Paris). Da’ poate maine.

legenda: moldovean stabilit pe la 1700 la Versailles.

Ziua a treia a inceput cu Bogdan terminandu-ne mancarea (bunatate de branza) si cu-n concert sustinut in biserica Apostolica de la parter. Cantau ABBA style ceva cu versuri de genul “Le chance perdu” (sor-mea scade o bere daca n-am scris corect si treci peste – sau citeste La chance). Mie mi se pareau ok desi nu cred ca ar fi acceptat sa venim in mijlocul lor si sa incepem sa dansam.

La metrou am primit o lectie de parcurgere a drumului cel mai scurt intr-un graf. Noi gasisem o extindere non-triviala dar tanti care vindea biletele ni l-a incercuit pe cel mai scurt. Nu stiu daca a folosit algoritmi sau a lucrat pe post de comis-voiajor inainte de a vinde bilete da’ oricum nu e relevant.

Hint: sor-mea ceri bilet pt Versailles si iti iei dus-intors ca e mai simplu asa.

In RER a inceput panicatu’ de Sorin sa se laude ca el statea deja la coada (via SMS). Intr-un acces de bunatate chiar s-a oferit sa ne cumpere bilete desi noi nu eram decisi sa vizitam palatul. Voiam, in prima faza, sa vedem gradinile dar dupa lungi dezbateri (cam 7 minute) am decis sa intram si-n castel (nu-s hotarat cum sa-i spun inca: palat sau castel). Pentru cei sub 26 de ani si presa intrarea e liberea. Trebuie doar sa te prezinti cu tupeu la intrare ignorand coada la bilete, coada care eram usor imensa.

La intrare l-am pierdut pe Bogdan si-am stat la o minicoada pentru audio-guide-uri. In prima faza n-aveam chef de casti in urechi da’ acum chiar pot afirma ca au meritat. Nu cred ca avea haz sa-l fi vizitat fara explicatii.

Mi-am revazut vechile apartamente (le zic vechile apartamente pentru ca banuiesc ca am locuit pe acolo intr-o viata anterioara da’ shht sa n-auda astia cu programul Prima Casa ca am avut imobiliare in zone rezidentiale).

Intrarea-îi de un galben fff cool (daca te pui in pielea lui Louis la 1638+, care se refugia in zona cand Parisul era imputit si plin de boli – banuiesc) care l-ar face pe Teoctist sa se ingalbeneasca de invidie daca are vedea-o. (explicatie pentru crustacei: kitsch -ul de acolo e mai mare decat cel din bisericile noastre ortodoxe. deci se poate!).

O imagine face cat 1000 de cuvinte asa ca studiati voi cele 12000 de cuvinte. Spor la lecturat

N-am vizitat gradinile (erau + 8 euro). Era exagerat de cald si nu pareau sa aiba pic de umbra. Au intrat restul si s-au plimbat cu masina. Astept impresii de la Raluca.

Pe la 4 fara am luat trenul inapoi (primul tren care pleca, fara sa ne uitam unde naiba ajunge – am avut noroc si era cel care trebuia) dar inainte de asta am mancat ceva dubios pe la niste cafenele si-am analizat piata imobiliara a Versaille-ului (comparabil cu Bucurestiul, poate ceva mai ieftin).

De pe la 4 la 5 am zacut intr-un parc pe-o banca (eu cu Madalina si Samz. Restu’ se imprastiasera). Madalina a adormit, eu am studiat 12 domnisoare care se antrenau pentru campionatu’ mondial de majorete si Samz a marait. Asta retin eu da’ s-ar putea sa ma insel.

Pe la 5 cu-n ultim efort am plecat spre Domul Invalizilor sa ne holbam la cupola-i de aur. Am reusit sa studiem ceva tunuri, sa aflam ca mormantul lui Napoleon se viziteaza doar ziua si sa cautam disperati o buda.
N-am gasit asa ca am luat-o spre turn cu scopul declarat de a gasi un wireless si-a citi articolele elogioase la adresa Craiovei (un fleac! doar zdrobisera Rapidul cu 3-0). Cred ca pe la 8 eram acasa si pe la 9 urcam (lesinati) treptele spre Sacré Coeur. Am studiat panaorama din zona ( f. tare si aia), artistii care faceau portrete si viata boema din Montmartre.

Montmartre -ul seara e preferatul meu in Paris. Nu prea reusesc sa descriu atmosfera asa ca prefer sa ma abtin. N-aveam nici aparatul foto cu mine asa ca ….
Urmeza Day #4 – Moldoveni la Disney. Sper sa reusesc sa tastez week-endu’ asta.

23 mai, ora 9 dimineata dupa o noapte in care am dormit neintors … eram in bucatarie si ma pregateam sa mananc cand s-a trezit Sorin sa-mi spuna ca ne vedem intr-o ora la Charles de Gaulle. L-am ignorat si-am asteptat cafeaua.
Intr-un final, dupa ceva vreme am reusit sa ne adunam toti (cei care locuia in zona) in apropierea statiei de metrou. Cat timp ne asteptam s-a trezit un moshuletz sa ne explice ce putem vizita p’acolo. Nu-l intrebase nimeni dar probabil i-a placut lui de noi … sau francezi nu-s un popor arogant si eu am trait intr-o regretabila eroare :p
Prima oprire: Arcul de Triumf. Stefan a decretat ca-i ceva mai mare decat cel din Romania. Si uite asa am studiat inc-o data hiperbola. Era muuuuuuuuult mai mare … si aproximativ la fel de neinteresant. Intre timp telefonul meu receptiona mesaje de la Bogdan. Am inconjurat Arcu’, l-am pozat din mai multe parti, (Stefan si Irina parca au gasit si-un cache), ne-am salutat cu Sorin, cu (la) Defenseu’ – cu apostrof pe primul e (cu asta nu ne-am salutat … asa se scrie). (traiasca zoom-ul lu’ Spot -Canonul meu S3 – ca am putut sa-l vad) si dupa ceva vreme am pornit pe Champs-Elysees (tot cu dracia d’aia de accent pe primul e :D). Urat bulevard (pastrand proportiile evident ca nu poti sa-i compari gradul de uratenie cu cel mai minununat bulevard din Micul Paris). N-avea nimic special in afara de un magazin FNAC (la numarul 74 … cum cobori spre Obelisc pe stanga) de unde se puteau ridica biletele cumparate online pentru Disney si Museum Pass (informeaza-te aici sor-mea sa vezi la ce-i buna si dracia asta).

Pana-n Obelisc (“Obeliscul Luxor, un monolit din granit roz a fost daruit Frantei in anul 1829 de viceregele Egiptului, Mehemet Ali si a inlocuit ghilotina din Place de la Concorde.” – vorba vine daruit. Au ciordit francezii astia tot ce-au putut de la altii) a inceput sa ploua da’ lejer asa cat sa racoreasca atmosfera. Intre timp unii si-au lasat banii la un magazin de parfumuri (Sephora parca), altele s-au machiat pe acolo si Bogdan dadea mesaje non stop propunand locuri de intalnire pentru construirea de viitoare Spirale. Am jonctionat intr-un final in zona si mi-au fumat tigarile in gradinile Tuileries. Gradinile-s de vazut pentru forma patratoasa a copacilor. Perfectionisti francezii astia. Si mai sunt de vazut pentru ca se interpun intre Obelisc si Luvru. Vrei, nu vrei pana la urma nu scapi fara sa le vezi. Pana sa se termine gradinile si sa incepa Luvrul se poate bea o cafea la o terasa pe stanga. (Laur ia-ti si undita … imediat dupa gradini e un bazin plin de peste. Gratarul il poti face pe gazonul pregatit pentru aceasta activitate. Noi am fi facut da’ n-aveam undita). La respectivele terase scumiera nu a fost descoperita. Chelnerul sugereaza sa scumezi “la parter”. Intre timp si de ceva vreme Bogdan descoperise ca stie franceza da’ era usor nedumerit de ce toti ii raspund in engleza desi el intreaba in franceza. Mai descoperise ca are si voce si ne canta tot felul de chestii. Nici acum nu inteleg de ce se uitau aia din jur ciudat la noi. Tot pana-n Luvru s-a spart si grupul: Sorin si Ana au plecat sa doarma (ma rog ei spuneau ca pleaca sa se schimbe), Stefan si Irina dupa un cache, Raluca si Andrei probabil cu ei. N-am vizitat Luvrul … o sa o fac la batranete … am trecut prin el … slow motion si am cotit-o spre podul Artelor unde lumea canta si picta … pe bani.

Legenda: convinsa de talentului gentelmanului si boemului indian (probabil)  Samz a acceptat sa-i pozeze pentru o caricatura … deh ii surprinsese f bine pe doi pana sa-i macelareasca ei portretu’. Dupa spusele Danei zona merita vizitata seara … oamenii se distreaza, beau si se drogheaza (cu droguri usoare si DA! I support EBA) simtindu-se bine. Intr-un final am ajuns si la Notre Dame (sor-mea inc-o bere pentru un nou hint: iesi din Luvru, faci dreapta, treci podul Artelor si dupa aia o tii tot inainte. O sa ajungi la beserica salvata de Hugo). Foarte faina! Vitraliile-s cool, orga se aude super, lumanarile is doar 2 € ( e drept scrie mic langa ele ca dai doar daca vrei si cat vrei) sau 5 €, cristalele Swarovski is pana-n 1500 € (doi sfinti piosati … very cool), intrarea e free si coada merge foarte repede. Pana sa apucam sa urcam in turn a trecut ora inchiderii asa ca dupa ce-am tinut un mic sfat si dupa ce Bogdan le-a stricat la doi poza plasandu-se in spatele lor cand se autopozau am plecat spre Panthéon (e -ul deja are dracia aia de accent pus, observati? … l-am gasit pe google) sa vedem pendulul dar am bifat doar o biserica inchisa si-un sandvis pe drum. (hint: daca cumparati ceva de mancare platiti inainte si ulterior asezati-va la masa sa savurati. daca platiti dupa va taxeaza extra). Panthéon e vis- a vis de facultatea de Drept si cum stai cu fata la Notre Dame in drepata (cam 1 km … Garp – nobilul meu gipies – stie sa ajunga ).

Deoarce era a doua biserica bifata intr-o singura zi am plecat mai departe spre Jardin du Luxembourg (cum stai cu fata la Panthéon chiar in spatele tau 700 de metri). In gradini si oarecum din intamplare am jonctionat cu semi-moldovenii (deja) care ne-au parasi la Luvru (pentru respectarea adevarului istoric tin sa spun ca Sorin inca dormea acasa) si am privit la vapoarele de pe helesteul improvizat (au si aici pesti Laur) – vapoarele erau niste dracii pe care copii le impingeau cu un bat in apa …le urmareau pana ajungeau la mal si le impingeau iar. (freak nation totusi)

Dupa ce-am fumat inca jumate de pachet (Bogdan esti dator cu 1 pachet … si-am pariat ca pierde Dinamo – si cu o sticla de vin) am plecat spre Tour Montparnasse incercand sa schimbam punctul de vedere. (hintu: cum te uiti la palat iesi in stanga si dupa aia te descurci ca are 210 m inaltime bestia). Am si cronometat (sufar de sindromul Toma Necredinciosul putin) sa vad daca se confirma ce stiam din Romania – 59 de etaje in 39 de secunde: exactitate nemteasca parol. + cei 10 euro si ceva centi pentru urcat. Daca sunteti in zona si aveti hobby-uri ciudate si timpi morti (recomand vizitarea turnului al 9:30 seara sa prindeti si lumina si intuneric) puteti varsa o floare si pune o lacrima la mormintele lui Cioran, Brancusi, Ionesco, Baudelaire, Guy de Maupassant, J. P. Sartre, Simone de Beauvoir, Tristan Tzara din cimitirul cu acelasi nume (acelasi ca si turnul). Noi n-am facut-o! :D Panorama-i super … e unul din lucrurile care m-au facut sa ma indragostesc … de Paris. (si-nca un hint: exista si terasa nu doar geamurile alea multe).

Pe la 11 cred ca-m coborat din Turn … si-am pornit spre Luvru sa beam vin da’ am ajuns (dupa o statie de metrou cu o banda rulanta interminabila) la Sacre Coeur si-am baut pe treptele ei (dupa ce-am urcat cele 225 de trepte pana acolo) o sticla de vin cumparata din Champion cu o zi inainte. Am socializat cu David. Cum care David? David de la Sharl di Gol, un negru de lucreaza la aeroport si care spunea, cand a auzit ca suntem romani, ca, din cunostintele lui, romanii sunt aia care merg cu copii in brate si cer bani. David voia nevasta din Romania si aproape facuse o pasiune pentru Madalina. Pe la doua dupa ce moldoveanu’ de Bogdan ne-a terminat mancarea ne-am si culcat pregatindu-ne de Day # 3 – Château de Versailles.  Poze de la Sacre Couer pun in alta zi.

PS: daca-s greseli sa ma ierte cititorii somnambuli da’ le corectez maine. later edit: am tot corectat si-am mai pus trei poze facute de Stefan.

##Poveste adiacenta …despre “noi” (se vrea o poveste romantica :D)

Pot spune ca pentru o astfel de “analiza” e foarte important procesul de setare asteptari. Cu cat asteptarile sunt mai ridicate cu atat creste probabilitatea ca acestea sa nu fi atinse.:D (da, da, stiu sunt o persoana  f. optimista).
Asa ca eu, impreuna cu a mea jumatate – ne-am imbarcat in aceasta minunata calatorie fara asteptari. Ne-am zis (mai mult eu, dar Andrei ma sustine intotdeauna de aceea am folosit pers 1 la pl – dupa 4 ani de convietuire – devine o obisnuinta, eu dispare aproape de tot din discutiile zilnice – iar asteptarile/ realizarile si mai ales feelingu’ nu pot fi decat la unison si impreuna) plecam in aventura la Paris (fara planuri, fara bagaje …. fara asteptari

E ora 10:06 – joi seara – si eu sunt la servici inca – de aceea e posibil sa mai aberz prin unele pasaje.

Revenind la Paris: Noi (ca eu e prea personal si uneori poate parea egoist) am plecat pur si simplu:

- bagaje – doar de mana (10 kg fiecare max- noi am avut 5 + 6Kg – ne-am lasat loc si pentru shopping la intoarcere – de fapt cand am luat biletele bugetul mi-era limitat si m-am gandit ca poate Andrei o sa renunte din octombrie pana in mai – cale lunga, …nu, nu la bagaj, la calatorie cu totul), facute in graba cu o seara inainte pe la ora 12 noaptea.

- dimineata – am reusit sa ne trezim si culmea am plecat chiar la timp – mai comozi de felul nostru am luat masina am parcat-o la Piata Presei si apoi ia-o nene la intrecere pe DN cu 335 u’ si cu toti corporatistii posesori de BMW-uri si alte marci sofisticate (sunt convinsa ca Andrei a memorat toate masinile pe langa care am trecut in dimineata aceea, o sa ii cerem o lista pentru confirmare).
Sentimentul a fost placut, cel putin pentru mine, inca de dimineata am avut convingerea ca totul va fi bine. (aiurea, la un moment dat mormaiam catre Andrei ca nu mai pot si ca vreau inapoi acasa) 15 min – cam atat a durat agonia, dupa care ajunseram -  seria doi (deh unii dintre noi erau mai nerabdatori).

Trecem peste descriere Baneasa, imbarcare/ debarcare/ zbor/ plictiseala din avion/ pozatul nereusit al stewardeselor care aratau precum niste bomboane fondante roz/ turbulente/ linistire (a se citi – sâcâire) Andrei in timpul zborului, nu era el suficient de stresat si m-am gandit ca ar fi bine sa il tin ocupat, deh asta inseamna “relatie” domne’, sustinere si intelegere/consultare preturi catalog Wizz (5 E o apa la 0,3  - probabil erau incluse si servicii de masaj – nu am incercat, poate data viitoare) … etc (peripetii in timpul zborului cu echipa MlP – merita dezvoltat altadata, mai ales ca avem si poze cu Stefan si Costin).

In sfarsit ajunseram – dupa 3, 5 h in avion+ 2 h asteptare autobuz, inca una prin metrou  - a meritat! …Montmartre, Sacre-Coeur, parizience chic, … soare, aer “lejer”, cafenele, esarfe si sandale … ce mai atmosfera … pariziana, la ei venise vara .

Revenind la noi, dupa ce am condus grupul celor 6 MlP la cuibusoarele de nebunii de deasupra unei cafenele al carei proprietar avea o problema cu privitul nostru pe geam … (Stefan cred ca a inteles mai multe de la respectivul personaj, avea chef de vorba…), ne-am vazut cu renumitul Michel dupa care impreuna ne-am indreptat spre Rue de Briquet – la poarta rosie (asta suna a Amsterdam ). Cuibusorul nostru ar fi avut toate sansele sa fie cu adevarat “romantic” daca nu era situat deaspura unui restaurant indian a carui hota huruia de zdruncina toata podeaua de parca ne aflam intr-un salon de masaj (avantaj noi , iar parfumul emanat era imbietor  (inca il mai simt) – nu stiu cum faceau dar in cele 5 zile am simtit toate aromele indiei (bucatarie variata ..clar)

Cam atat pentru seara asta, daca va place … continuam maine (ca am program prelungit la Vodafone si de weekend :( )

Aeroportul din Baneasa beneficiaza de traficul infernal specific Bucurestiului, trafic care incepe de la fantana Miorita asa ca nu prea poti sa estimezi corect ora la care ajungi la el. Cu toate asta, toti cei 12 “moldoveni” ( ma rog 10 erau doar aspiranti la acest statut) am reusit sa ajungem in timp util pentru imbarcare desi veneam din colturi diferite ale mirificei noastre Capitale.

Hint-uri: in Baneasa dupa controlul pasapoartelor (a-propos la controlul pasapoartelor treceti cu mainile scoase din buzunare ca daca nu va pun aia sa mai treceti inc-odata) intrati ultimii in autobuz (pentru var-miu necunoscator de Baneasa accesul in avion nu se face via tunel ci via autobuz) … nu o sa fie loc in autobuze si o sa stati in usa.
Dupa cei 200 de m pana la avion o sa coborati primii si va puteti alege locul preferat in avion. Pentru Paris (Beauvais nu CDG) va recomand sa stati cat mai aproape de iesire.

Noi, dupa aproximativ 3 ore de zbor fara incidente si dupa ce pilotul a dat cu avionul de pista sa aterizeze, am ramas flexati si-am iesit lejer trecand ultimii de controlul pasapoartelor. Cand am ajuns la autobuz toate cele 4 autobuze alocate zborului plecasera (ma rog ultimul pleca atunci da’ nu voia domnu’ negru in costum sa ne ia si pe noi pe motiv ca n-are locuri si aspirantii la statutul de moldovean n-au insistat sa ne bagam impreuna cu bagajele in cala. Pacat bah! un moldovean adevarat ar fi facut-o fara sa clipeasca. Urmatorul autobuz e peste o ora si 15 minute. Teoretic.

Hint(pt sor-mea): Biletele pentru autobuzul de Paris se iau de langa locul in care se livreaza si bagajele. Am luat dus-intors sa nu ne batem capul la retur. 13 euro per calatorie. Nu scrie nicio data pe el si e valabil pana in 2010.

In primele 5 minute de asteptare mi-am luat prima teapa: 0,5 l apa minerala la numai 1 euro. Irina (vezi mai sus) gasise la acelasi pret la 1,5 litri. Dupa 2 tigari incepusem sa ma plictisesc asa ca am incercat sa aflu (corporate style ashea) care-s asteaptarile si temerele fiecaruia in aceasta excursie. Am primit numa’ raspunsuri dubioase.(nu le retin din pacate … oricum bateau campii)

Cred ca dupa o ora jumatate Stefan a pornit o revolta impreuna cu alti indignati desi eu unul aveam chef de o greva spontana. A obtinut un autobuz care ne-a dus intr-un final in Paris la metrou, metrou care m-a zapacit in asa hal incat am coborat spre o linie cu trolerul in brate am urcat iara sa privim un panou si am coborat. Sorin a fost fericit … avea un troler imens.

Prima senzatie cand am iesit la suprafata in Anvers (nu orasul din Belgia cunoscatorilor de geografie, ci statia de metrou de la Sacré-Cœur) a fost ca-s in Madrid (eh !doar ma laudam c-am fost acolo).

Proprietaru’ apartamentelor inchiriate si platite cu-n avans de 25% de ceva vreme era simpatic doar ca avea chef de vorba. Eu unul nu prea mai aveam. Voiam sa ma cazez si sa pot sa bantui prin oras.
Apartamentu’ era dotat cu toate cele, mare si deasupra unei biserici (apostolica? parca). (revin la ea si la concert in Day #3 – duminica). Am stat cate 3 desi incapeau lejer 5. (aveau paturi suficiente).

Dupa ce-am gasit si-un magazin Champion (painea de la 1 euro -aia dulce. bleah!, apa minerala la 1,5 l – 0,57 euro, branza de la doi euro- branza a devenit super buna dupa ce a stat desfacuta in frigider intr-o seara si mucegaiul a inflorit) in zona am plecat spre turn (denumit in continuare Releul ala). Pe jos si ghidati de Carol. Carol care stia fiecare coltisor din Paris, fiecare magazin, hotel, statie de metrou. Nu crescuse in Paris … ii pusese Stefan ultima harta a Frantei. (Carol e “nobilul” gipies de la Garmin si Stefan e fericitu-i posesor).

Am trecut pe la Moulin Rouge, am gasit o biserica uriasa (sf. Augustin zicea necuvantatorul Carol (pe cuvant ca aia nu stiu / nu au stiut sa construiasca chestii mici), pasajul unde a murit lady Di, un cache si intr-un final Releul. La releu a aparut Sorin si releul s-a luminat si-a inceput sa clipeasca. feeric! Mai ales ca Stefan era plin de lacrimi.

In loc de-o paranteza: puteam pleca cu un iPhone de acolo da’ nu m-am gandit sa-i spun lu’ aia de mi l-a dat sa-i fac poza sa se duca 2 metri mai in spate si sa o iau la fuga. damm! Statutul de moldovean mi-i usor in pericol! :(

Am bantuit prin Trocadero, am refuzat 5 brelocuri la 1 euro de la negrii aia frumosi si-am sters-o pe la 11 spre casa cu promisiunea ca a doua zi ne vedem la ora 9

Super stradutele si cladirile din Paris. parol!

cam asta-i ca m-am plictisit sa incerc sa fiu funny. MlP – Day #2 e mai bogata in evenimente si poze

bilete: expeditia a fost programata in octombrie 2008. primul pas a presupus achizitionarea biletelor via Wizz Air Web.
hint: daca sunteti mai multi (mai multi insemnand macar 2) luati-va fiecare bilet separat pentru ca bagajul permis va fi de maxim 15kg per bilet (noi am prins cu 20 kg). mai bine va luati fiecare cate un bilet si un bagaj. comisionul la plata biletelor e de 30 de ron per participant chiar daca sunteti tripleti pe acelasi bilet.

sistemul Wizz reactioneaza in felul urmator: daca-si ia cineva bilete la o cursa, saptamna viitoare preturile se dubleaza. util ar fi sa va luati toti in aceeasi perioada sau daca e cineva intarzaiat e bine sa invete sa aiba rabdare. pretul a evoluat de la 190 de ron la 600 si a scazut in ultima saptamana la 300.

cazare: cu doua luni inainte de plecare (22 mai in cazul nostru) apucati-va de cautat. homelidays.com e un bun inceput. fiti pregatiti pentru zeci de mailuri intre voi si pentru mofturile fiecaruia: unul nu vrea zona aia, altu’ vrea hotel etc.

Disney: luati-va bilete online de pe fnac.com. costa doar 29 de euro fata de 51 la intrarea in parc. Biletele se ridica de catre posesorul cardului cu buletinul de la magazin. 51 de euro chiar nu merita!

pentru documentare folositi forumurile. inainte de a pleca aveti grija sa va innebuniti colegi laudandu-va. nu va obositi cu harti ale Parisului, metroului sau alte balarii. intalniti-va periodic pe motiv de discutat de plecare. folosit bere multa in scop terapeutic la aceste intalniri.

cam asta-i preambulul. maine urmeaza MlP – Day one. incerc sa-mi conving colegii sa-si scrie fiecare impresiile si promit ca-i fac celebrii publicandu-i pe blog. ;)